incendiere sf [At: DA ms / V: ~iare / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: incendia] 1 Aprindere (a unei clădiri, păduri etc.) Si: (înv) aprinsură. 2 Colorare în roșu aprins. 3-4 (Fig) Instigare (la revoltă sau) la acțiuni violente.

INCENDIERE, incendieri, s. f. Acțiunea de a incendia; aprindere. Au rămas de pe urma acestor încercări de incendiere a pădurilor rusești arborii aceștia carbonizați. STANCU, U.R.S.S. 106. – Pronunțat: -di-e-.

INCENDIERE s.f. Acțiunea de a incendia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < incendia].

incendia [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 173 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr incendier] 1 vt(a) A da foc (unei clădiri, păduri etc.) Vz a aprinde. 2 vt(a) (Fig; rar) A da o culoare roșu aprins. 3 vr (Nob) A se înroși la față. 4-5 vt(a) (Fig) A îndemna (la războaie sociale sau) la acțiuni violente.

incendiare sf vz incendiere

INCENDIA, incendiez, vb. I. Tranz. 1. A pune, a da foc (unui lucru), a aprinde (cu scopul de a provoca pagube). Fasciștii germani au incendiat totul, sat cu sat, casă cu casă. STANCU, U.R.S.S. 84. ♦ Fig. A provoca un război, o conflagrație; a ațîța spiritele, a incita, a îndemna la acțiuni violente, la războaie de cotropire etc. 2. Fig. A colora în roșu, a împurpura. Dincolo de marginile satului apusul incendiază cîmpiile cu mari flăcări roșiatice. BOGZA, C. O. 395. Pe dealul de dincolo de iazul lui Măciucă se arăta soarele mare, roș-înfocat, incendiind apa, umplînd valea de pulbere de aur. SADOVEANU, O. VI 175. Soarele cade spre apus, incendiind sus ferestrele. CAMIL PETRESCU, T. II 173. – Pronunțat: -di-a.

INCENDIA vb. I. tr. 1. A da foc, a provoca un incendiu. ♦ (Fig.) A începe un război. ♦ A ațîța, a îndemna la violențe. 2. (Fig.) A împurpura. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. incendier, it. incendiare, lat. incendere].

INCENDIA vb. tr. 1. a da foc, a provoca un incendiu. ◊ (fig.) a începe un război. ◊ a ațâța, a îndemna la violențe. 2. (fig.) a împurpura. (< fr. incendier)

A INCENDIA ~ez tranz. 1) A supune acțiunii unui incendiu; a face să ardă; a aprinde. 2) fig. rar (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a instiga; a incita; a provoca; a porni. 3) fig. A face să devină roșu-aprins (ca văpaia); a înroși tare; a învăpăia. Soarele a incendiat orizontul. [Sil. -di-a] /<fr. incendier

incendià v. 1. a da foc unei clădiri, păduri, etc.; 2. fig. a excita la revoltă.

*incendiéz v. tr. (fr. incendier; it. incendiare, d. incendere, a aprinde. V. încing. Daŭ foc uneĭ case, uneĭ pădurĭ ș. a. cu scopu de a face răŭ. Fig. Răscol, revolt: a incendia satele.

incendiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. incendierii; pl. incendieri

incendiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. incendierii; pl. incendieri

incendiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. incendierii; pl. incendieri

incendia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. incendiez (desp. -di-ez), 3 incendiază, 1 pl. incendiem; conj. prez. 1 sg. să incendiez, 3 să incendieze; ger. incendiind (desp. -di-ind)

incendia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 incendiază, 1 pl. incendiem (-di-em); conj. prez. 3 să incendieze; ger. incendiind (-di-ind)

incendia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. incendiez, 3 sg. și pl. incendiază, 1 pl. incendiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. incendieze; ger. incendiind (sil. -di-ind)

incendia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. incendiază, 1 pl. incendiem, ger. incendiind)

INCENDIERE s. aprindere. (~ unui imobil.)

INCENDIERE s. aprindere. (~ unui imobil.)

INCENDIA vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)

INCENDIA vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)