opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hurducat2, ~ă [At: GALACTION, O. I, 162 / Pl: ~ați, ~e / E: hurduca] 1 a Clătinat2. 2 a Zgâltâit2. 3 a Zdruncinat2. 4-5 av, a (În mod) zgomotos Si: hurducăit2 (4-5).

hurducat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hurduca] 1 Clătinare. 2 Zgâlțâire. 3 Zdruncinare. 4 (Reg) Hurducare (4).

HURDUCA, hurduc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urduca vb. I] – Formație onomatopeică.

HURDUCA, hurduc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urduca vb. I] – Formație onomatopeică.

URDUCA vb. I v. hurduca.

hurduca [At: ECONOMIA 70/26 / V: ur~ / Pzi: ~duc / E: fo] 1-2 vtr A (se) clătina. 3-4 vtr A (se) zgâlțâi. 5-6 vtr A (se) zdruncina. 7 vi (Reg) A face zgomot mare Cf a hurui.

urduca v vz hurduca

HURDUCA, hurduc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăi (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urduca (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I.

HURDUCĂI vb. IV v. hurduca.

A HURDUCA hurduc tranz. A face să se hurduce; a zdruncina. /Onomat.

A SE HURDUCA mă hurduc intranz. (despre vehicule sau persoane în mișcare) A se scutura tare (făcând zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.

hurducà v. 1. Mold. a sdruncina: astfel hurducă și gloaba asta AL. [Onomatopee: cf. sinonimele dialectale hurdui (= hurui) și burduca (= hurduca)].

urducà v. V. hurducà: cortul se urducă Ar.

hurdúc, V. hîltîcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hurduca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hurduc, 2 sg. hurduci, 3 hurducă; conj. prez. 1 sg. să hurduc, 3 să hurduce

hurduca (a ~) vb., ind. prez. 3 hurducă

hurduca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. hurducă

hurduc, -care inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HURDUCAT s. v. hurducătură.

HURDUCAT s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe pe un drum cu hîrtoape.)

HURDUCA vb. v. zgâlțâi.

HURDUCA vb. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hurducat, -ă, hurducați, -te, adj. – Scuturat, zgâlțâit, zdruncinat. – Din hurduca.

hurduca, hurduc, vb. tranz și refl. – A (se) mișca, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina: „... și-a scăpat fusul pe jos și fusul s-a hurducat drept la picioarele unuia dintre feciorii cei străini” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 144). – Formă onomatopeică (Șăineanu, DEX, MDA).

hurduca, hurduc, vb. tranz și refl. – A (se) mișca, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. – Formă onomatopeică.

Intrare: hurducat (adj.)
hurducat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurducat
  • hurducatul
  • hurducatu‑
  • hurducată
  • hurducata
plural
  • hurducați
  • hurducații
  • hurducate
  • hurducatele
genitiv-dativ singular
  • hurducat
  • hurducatului
  • hurducate
  • hurducatei
plural
  • hurducați
  • hurducaților
  • hurducate
  • hurducatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hurducat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurducat
  • hurducatul
  • hurducatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hurducat
  • hurducatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: hurduca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hurduca
  • hurducare
  • hurducat
  • hurducatu‑
  • hurducând
  • hurducându‑
 singular plural
  • hurducă
  • hurducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hurduc
 (să)
  • hurduc
  • hurducam
  • hurducai
  • hurducasem
a II-a (tu)
  • hurduci
 (să)
  • hurduci
  • hurducai
  • hurducași
  • hurducaseși
a III-a (el, ea)
  • hurducă
 (să)
  • hurduce
  • hurduca
  • hurducă
  • hurducase
plural I (noi)
  • hurducăm
 (să)
  • hurducăm
  • hurducam
  • hurducarăm
  • hurducaserăm
  • hurducasem
a II-a (voi)
  • hurducați
 (să)
  • hurducați
  • hurducați
  • hurducarăți
  • hurducaserăți
  • hurducaseți
a III-a (ei, ele)
  • hurducă
 (să)
  • hurduce
  • hurducau
  • hurducară
  • hurducaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urduca
  • urducare
  • urducat
  • urducatu‑
  • urducând
  • urducându‑
 singular plural
  • urducă
  • urducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urduc
 (să)
  • urduc
  • urducam
  • urducai
  • urducasem
a II-a (tu)
  • urduci
 (să)
  • urduci
  • urducai
  • urducași
  • urducaseși
a III-a (el, ea)
  • urducă
 (să)
  • urduce
  • urduca
  • urducă
  • urducase
plural I (noi)
  • urducăm
 (să)
  • urducăm
  • urducam
  • urducarăm
  • urducaserăm
  • urducasem
a II-a (voi)
  • urducați
 (să)
  • urducați
  • urducați
  • urducarăți
  • urducaserăți
  • urducaseți
a III-a (ei, ele)
  • urducă
 (să)
  • urduce
  • urducau
  • urducară
  • urducaseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hurducăi
  • hurducăire
  • hurducăit
  • hurducăitu‑
  • hurducăind
  • hurducăindu‑
 singular plural
  • hurducăie
  • hurducăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hurducăi
 (să)
  • hurducăi
  • hurducăiam
  • hurducăii
  • hurducăisem
a II-a (tu)
  • hurducăi
 (să)
  • hurducăi
  • hurducăiai
  • hurducăiși
  • hurducăiseși
a III-a (el, ea)
  • hurducăie
 (să)
  • hurducăie
  • hurducăia
  • hurducăi
  • hurducăise
plural I (noi)
  • hurducăim
 (să)
  • hurducăim
  • hurducăiam
  • hurducăirăm
  • hurducăiserăm
  • hurducăisem
a II-a (voi)
  • hurducăiți
 (să)
  • hurducăiți
  • hurducăiați
  • hurducăirăți
  • hurducăiserăți
  • hurducăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hurducăie
 (să)
  • hurducăie
  • hurducăiau
  • hurducăiră
  • hurducăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hurducatsubstantiv neutru

hurduca, hurducverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: clătina scutura zdruncina zgudui zgâlțâi
    • format_quote M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. DLRLC
    • format_quote Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. DLRLC
    • format_quote Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. DLRLC
    • format_quote Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. DLRLC
    • format_quote Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. DLRLC
  • 2. intranzitiv regional A face zgomot mare. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: hurui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.