2 intrări

school Articole pe această temă:

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

horipilare sf vz oripilare

ORIPILÁ, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.

ORIPILÁ, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.

ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila.V. oripila.

ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila.V. oripila.

oripila vt [At: CARAGIALE, O. VII, 88 / Pzi: ~lez / E: horripiler] (Liv) 1 A îngrozi. 2 (Fig) A enerva foarte tare pe cineva. 3 (Fig) A supăra.

oripilare sf [At: CĂLINESCU, S. 560 / Pl: ~lări / E: oripila] (Rar) 1 Înfiorare de dezgust. 2 Îngrozire.

ORIPILÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înfiora, a îngrozi, a teroriza. [Var. horipila vb. I. / < fr. horripiler, cf. lat. horripilari – a avea părul ridicat].

ORIPILÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila].

ORIPILÁ vb. tr. a înfiora, a îngrozi. ◊ (fig.) a exaspera. (< fr. horripiler, lat. horripilari)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oripilá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 oripileáză

oripiláre (livr.) s. f., g.-d. art. oripilắrii

oripilá vb., ind. prez. 1 sg. oripiléz, 3 sg. și pl. oripileáză

oripiláre s. f., g.-d. art. oripilării

Intrare: oripila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oripila
  • oripilare
  • oripilat
  • oripilatu‑
  • oripilând
  • oripilându‑
singular plural
  • oripilea
  • oripilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oripilez
(să)
  • oripilez
  • oripilam
  • oripilai
  • oripilasem
a II-a (tu)
  • oripilezi
(să)
  • oripilezi
  • oripilai
  • oripilași
  • oripilaseși
a III-a (el, ea)
  • oripilea
(să)
  • oripileze
  • oripila
  • oripilă
  • oripilase
plural I (noi)
  • oripilăm
(să)
  • oripilăm
  • oripilam
  • oripilarăm
  • oripilaserăm
  • oripilasem
a II-a (voi)
  • oripilați
(să)
  • oripilați
  • oripilați
  • oripilarăți
  • oripilaserăți
  • oripilaseți
a III-a (ei, ele)
  • oripilea
(să)
  • oripileze
  • oripilau
  • oripila
  • oripilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horipila
  • horipilare
  • horipilat
  • horipilatu‑
  • horipilând
  • horipilându‑
singular plural
  • horipilea
  • horipilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horipilez
(să)
  • horipilez
  • horipilam
  • horipilai
  • horipilasem
a II-a (tu)
  • horipilezi
(să)
  • horipilezi
  • horipilai
  • horipilași
  • horipilaseși
a III-a (el, ea)
  • horipilea
(să)
  • horipileze
  • horipila
  • horipilă
  • horipilase
plural I (noi)
  • horipilăm
(să)
  • horipilăm
  • horipilam
  • horipilarăm
  • horipilaserăm
  • horipilasem
a II-a (voi)
  • horipilați
(să)
  • horipilați
  • horipilați
  • horipilarăți
  • horipilaserăți
  • horipilaseți
a III-a (ei, ele)
  • horipilea
(să)
  • horipileze
  • horipilau
  • horipila
  • horipilaseră
Intrare: oripilare
oripilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oripilare
  • oripilarea
plural
  • oripilări
  • oripilările
genitiv-dativ singular
  • oripilări
  • oripilării
plural
  • oripilări
  • oripilărilor
vocativ singular
plural
horipilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horipilare
  • horipilarea
plural
  • horipilări
  • horipilările
genitiv-dativ singular
  • horipilări
  • horipilării
plural
  • horipilări
  • horipilărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oripila horipila

etimologie:

oripilare horipilare

etimologie:

  • vezi oripila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN