8 definiții pentru oripilare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORIPILARE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila.
ORIPILARE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
oripilare sf [At: CĂLINESCU, S. 560 / Pl: ~lări / E: oripila] (Rar) 1 Înfiorare de dezgust. 2 Îngrozire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORIPILARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
horipilare sf vz oripilare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HORIPILARE s.f. v. oripilare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oripilare (livr.) s. f., g.-d. art. oripilării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oripilare (livr.) s. f., g.-d. art. oripilării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oripilare s. f., g.-d. art. oripilării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: oripilare
oripilare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
horipilare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
oripilare, oripilărisubstantiv feminin
etimologie:
- oripila DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.