2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORÍNCĂ s. f. v. holercă.

horincă sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ~nci / E: holercă + palincă] (Reg) 1 Holercă (3). 2 (Îs) ~ îndulcită Țuică îndulcită cu miere sau zahăr. 3 (Îs) ~ verde Țuică neîndulcită.

HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proastă calitate. 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1). [Var.: horílcă, horíncă s. f.] – Din ucr. horilka (după holeră).

HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proastă calitate. 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1). [Var.: horílcă, horíncă s. f.] – Din ucr. horilka (după holeră).

HORÍLCĂ s. f. v. holercă.

holercă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 250/7 / V: hal~, holir~, horelcă, horilcă, hul~, hulir~, hurelcă / Pl: ~rci / E: rs хорюка, ucr горелка] (Mol; Trs) 1-3 (Conținut al unui) (pahar cu) rachiu de proastă calitate Si: pliușcă. 4-5 (Pex) (Pahar cu) băutură spirtoasă de orice fel.

olea2[1] sf vz holercă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

olercă[1] sf vz holercă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

HOLÉRCĂ s. f. (Regional) Rachiu. Să ne toarne un strop de holercă de-ntărire? CAMILAR, N. I 225. Noi avem holercă. Vin n-avem. SADOVEANU, O. V 132. Țuică și holercă. CREANGĂ, P. 325. – Variante: horílcă (SADOVEANU, F. J. 95), horíncă (RETEGANUL, P. III 84) s. f.

HORÍLCĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<ucr. horilka

HORILCĂ s.f. (Mold.) Rachiu. A: Învățați cu bere și cu horilcă. M. COSTIN. Au îmbătat cu holercă pre căzaci. NECULCE. // B: Acolo creștinii fac horilcă multă, cu care să răscumpără și din robie. COSM 1766, 981. Variante: holercă (NECULCE). Etimologie: ucr. horilka.

holercă f. Mold. rachiu: s’a apucat de chilit la țuică și holercă CR. [Vechiu-rom. horilcă = pol. HORYLKA].

holércă f., pl. ĭ (maĭ rar horelcă, în Bucov. horilcă [Șez. 36, 1] și holircă, d. rus. horilka, gorĭelka, rut. gorivka, d. vsl. gorĭeti, a arde. Cp. cu bg. zavivka, rom. zavelcă și cu balercă, palincă. V. bulearcă, do-goresc). Mold. Trans. Rachiŭ prost, poșircă. – În Trans. și horincă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!horilcă (reg.) s. f., g.-d. art. horilcii; pl. horilci

holercă/horilcă (reg.) s. f., g.-d. art. holercii/horilcii; pl. holerci/horilci

holércă/horílcă s. f., g.-d. art. holércii/horílcii; pl. holérci/horílci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOLÉRCĂ s. v. poșircă, rachiu.

HOLÉRCĂ s. basamac, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.)

HOLERCĂ s. basamac, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. – Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

horíncă, (horilcă), s.f. – Băutură alcoolică din fructe sau cereale, distilată de două ori. Termenul horincă e atestat îndeosebi în satele de pe valea Marei. În zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa: horilcă. În Săpânța – pălincă. În paralel, circulă și sin. țuică, cu mențiunea că „e termen mai nou”. După prima distilare, se numește șpirt, horincă puturoasă, arcoziță. După a doua distilare, se numește horincă. Termenul horincă e neatestat (până în perioada interbelică) în alte regiuni ale țării: în Crișana, Sătmar și Oaș – pălincă; în Trans. – vin ars; în Banat, Muntenia și Moldova – rachiu; în Muntenia – țuică. „Bată-te, focu, horilcă, / Tu faci omul de nimnică” (Ștețco, 1990: 340; Borșa). ♦ „Se prepară din cereale și din prune. Cea din prune se fierbe de două ori. Lichidul ce s-a scos după prima fiertură se numește ”suslă„. Aceasta o pun din nou în căldare pentru a o fierbe, la început 30, apoi din ce în ce mai slabă și când lichidul nu mai conține mult alcool desfac țevile ca să nu mai curgă. Acest rachiu are în medie cam 50 de grade. Spirtul de cereale are 30 de grade. La sărbătorile mari (Crăciun, Paști și Bobotează) o îndulcesc cu miere de stup și așa se ospătează” (Bârlea, 1924, II: 474). – Termenul horincă se încearcă a fi derivat din a hori (a cânta), dar mai probabil de la gorilca, din limba ucraineană (Dăncuș, 2010); din ucr. horilka „țuică” (Caia, 2002); var. a lui holerca (< ucr. horilka, după holeră) (DEX); din holercă + pălincă (MDA).

horíncă, (horilcă), s.f. – Băutură alcoolică din fructe sau cereale, distilată de două ori. Termenul horincă e atestat îndeosebi în satele de pe valea Marei. În zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa – horilcă. În Săpânța – pălincă. În paralel circulă și sin. țuică, cu mențiunea că „e termen mai nou”. După prima distilare se numește șpirt, horincă puturoasă, arcoziță. După a doua distilare se numește horincă. Termenul horincă e neatestat (până în perioada interbelică) în alte regiuni ale țării: în Crișana, Sătmar și Oaș – pălincă; în Trans. – vin ars; în Banat, Muntenia și Moldova – rachiu; în Muntenia – țuică. „Bată-te, focu, horilcă, / Tu faci omul de nimnică” (Ștețco 1990: 340; Borșa). Horincean, Horincar, nume de familie. – Termenul horincă se încearcă a fi derivat din a hori (a cânta), dar mai probabil de la gorilca, din limba ucraineană (Dăncuș 2010); Din ucr. horilka „țuică” (Caia 2002); Din ucr. horilka (după holeră) (DEX).

Intrare: horincă
horincă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: holercă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holercă
  • holerca
plural
  • holerci
  • holercile
genitiv-dativ singular
  • holerci
  • holercii
plural
  • holerci
  • holercilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horilcă
  • horilca
plural
  • horilci
  • horilcile
genitiv-dativ singular
  • horilci
  • horilcii
plural
  • horilci
  • horilcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horincă
  • horinca
plural
  • horinci
  • horincile
genitiv-dativ singular
  • horinci
  • horincii
plural
  • horinci
  • horincilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

holercă, holercisubstantiv feminin

regional
  • 1. Rachiu de proastă calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rachiu
    • format_quote Să ne toarne un strop de holercă de-ntărire? CAMILAR, N. I 225. DLRLC
    • format_quote Noi avem holercă. Vin n-avem. SADOVEANU, O. V 132. DLRLC
    • format_quote Țuică și holercă. CREANGĂ, P. 325. DLRLC
  • 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1.). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.