Definiția cu ID-ul 1246587:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HORILCĂ s.f. (Mold.) Rachiu. A: Învățați cu bere și cu horilcă. M. COSTIN. Au îmbătat cu holercă pre căzaci. NECULCE. // B: Acolo creștinii fac horilcă multă, cu care să răscumpără și din robie. COSM 1766, 981. Variante: holercă (NECULCE). Etimologie: ucr. horilka.