2 intrări

school Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLBÁT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Care este larg deschis, boldit, zgâit, bulbucat, boboșit, bolboșat; (despre ființe) cu ochii larg deschiși. – V. holba.

holbat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: holba] 1-4 Holbare (1-4).

holbat2, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: holba] 1 (D. ochi) Larg deschis. 2 (D. oameni) Cu ochii căscați de mirare, spaimă, curiozitate. 3 Care are ochii mari. 4 (Fig) Prea curios.

HOLBÁT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Care este căscat, boldit, zgâit, bulbucat, boboșit, bolboșat; (despre ființe) cu ochii căscați. – V. holba.

HOLBÁT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Căscat tare; boldit, zgîit. Rămase încremenit, cu ochii holbați. BUJOR, S. 170. Ochii lui, holbați și fără nici o expresie, rătăceau... fără clipire. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Noi școlarii am rămas cu ochii holbați unii la alții. CREANGĂ, A. 3. ♦ (Despre persoane) Cu ochii căscați sau zgîiți. Se uita holbat la mîna care umbla prin aer. DUMITRIU, N. 161. – Variantă: înholbát, -ă (SBIERA, P. 117) adj.

holbát, -ă adj. Est. Ochĭ holbațĭ, tare deschișĭ de frică, mirare orĭ prostie. Om holbat, cu ochiĭ holbațĭ.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Lat. volvere.

holba [At: CALENDARIU (1814) 190/23 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: nct] 1-3 vt A deschide ochii mari (de mirare, uimire, spaimă etc.) Si: (reg) a holbăni (1-3), a holboca (1-3), a holști (1-3). 4-6 vr A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de mirare, de spaimă, de curiozitate. 7 vr (Fig) A fi prea curios.

înholba vtr [At: DA ms / V: (cscj) ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + holba] (Înv) 1-6 A (se) holba (1-6).

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Refl. A se uita la cineva sau la ceva căscînd ochii tare (de mirare, de curiozitate, de surpriză, de spaimă etc.); a se zgîi. De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11. Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28. Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106. ♦ (Rar despre ochi) A se deschide mult, exprimînd mirare, uimire. Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205. Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A deschide tare; a căsca, a boldi. Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58. Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133. Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. – Variantă: (regional) înholbá (RETEGANUL, P. V 47, SBIERA, P. 262) vb. I.

A SE HOLBÁ mă ~éz intranz. A se uita cu ochii larg deschiși (și cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere

A HOLBÁ ~éz tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere

holbà v. Mold. a căsca tare ochii (din mirare, frică sau prostie). [Formă dialectală din volba (cf. volbură) = lat. VOLVERE, a rostogoli].

holbéz v. tr. (ca și în-volb. V. volbură, boltă. Cp. cu hulpe, hultur). Est. Deschid (boldesc, bolovănesc) ochiĭ prea tare de frică, de mirare orĭ de prostie: a holba ochiĭ. – Și înholbez (Trans.). În Suc. (Șez. 32, 110) mă holbez, mă mir tare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holbá (a ~) vb., ind. prez. 3 holbeáză

holbá vb., ind. prez. 1 sg. holbéz, 3 sg. și pl. holbeáză

arată toate definițiile

Intrare: holbat
holbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holbat
  • holbatul
  • holbatu‑
  • holba
  • holbata
plural
  • holbați
  • holbații
  • holbate
  • holbatele
genitiv-dativ singular
  • holbat
  • holbatului
  • holbate
  • holbatei
plural
  • holbați
  • holbaților
  • holbate
  • holbatelor
vocativ singular
plural
înholbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înholbat
  • ‑nholbat
  • înholbatul
  • înholbatu‑
  • ‑nholbatul
  • ‑nholbatu‑
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbata
  • ‑nholbata
plural
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbații
  • ‑nholbații
  • înholbate
  • ‑nholbate
  • înholbatele
  • ‑nholbatele
genitiv-dativ singular
  • înholbat
  • ‑nholbat
  • înholbatului
  • ‑nholbatului
  • înholbate
  • ‑nholbate
  • înholbatei
  • ‑nholbatei
plural
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbaților
  • ‑nholbaților
  • înholbate
  • ‑nholbate
  • înholbatelor
  • ‑nholbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: holba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holba
  • holbare
  • holbat
  • holbatu‑
  • holbând
  • holbându‑
singular plural
  • holbea
  • holbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holbez
(să)
  • holbez
  • holbam
  • holbai
  • holbasem
a II-a (tu)
  • holbezi
(să)
  • holbezi
  • holbai
  • holbași
  • holbaseși
a III-a (el, ea)
  • holbea
(să)
  • holbeze
  • holba
  • holbă
  • holbase
plural I (noi)
  • holbăm
(să)
  • holbăm
  • holbam
  • holbarăm
  • holbaserăm
  • holbasem
a II-a (voi)
  • holbați
(să)
  • holbați
  • holbați
  • holbarăți
  • holbaserăți
  • holbaseți
a III-a (ei, ele)
  • holbea
(să)
  • holbeze
  • holbau
  • holba
  • holbaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbare
  • ‑nholbare
  • înholbat
  • ‑nholbat
  • înholbatu‑
  • ‑nholbatu‑
  • înholbând
  • ‑nholbând
  • înholbându‑
  • ‑nholbându‑
singular plural
  • înholbea
  • ‑nholbea
  • înholbați
  • ‑nholbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înholbez
  • ‑nholbez
(să)
  • înholbez
  • ‑nholbez
  • înholbam
  • ‑nholbam
  • înholbai
  • ‑nholbai
  • înholbasem
  • ‑nholbasem
a II-a (tu)
  • înholbezi
  • ‑nholbezi
(să)
  • înholbezi
  • ‑nholbezi
  • înholbai
  • ‑nholbai
  • înholbași
  • ‑nholbași
  • înholbaseși
  • ‑nholbaseși
a III-a (el, ea)
  • înholbea
  • ‑nholbea
(să)
  • înholbeze
  • ‑nholbeze
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbă
  • ‑nholbă
  • înholbase
  • ‑nholbase
plural I (noi)
  • înholbăm
  • ‑nholbăm
(să)
  • înholbăm
  • ‑nholbăm
  • înholbam
  • ‑nholbam
  • înholbarăm
  • ‑nholbarăm
  • înholbaserăm
  • ‑nholbaserăm
  • înholbasem
  • ‑nholbasem
a II-a (voi)
  • înholbați
  • ‑nholbați
(să)
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbarăți
  • ‑nholbarăți
  • înholbaserăți
  • ‑nholbaserăți
  • înholbaseți
  • ‑nholbaseți
a III-a (ei, ele)
  • înholbea
  • ‑nholbea
(să)
  • înholbeze
  • ‑nholbeze
  • înholbau
  • ‑nholbau
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbaseră
  • ‑nholbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holbat înholbat

  • 1. (Despre ochi) Care este larg deschis.
    exemple
    • Rămase încremenit, cu ochii holbați. BUJOR, S. 170.
      surse: DLRLC
    • Ochii lui, holbați și fără nici o expresie, rătăceau... fără clipire. VLAHUȚĂ, O. A. 127.
      surse: DLRLC
    • Noi școlarii am rămas cu ochii holbați unii la alții. CREANGĂ, A. 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ființe) Cu ochii larg deschiși.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se uita holbat la mîna care umbla prin aer. DUMITRIU, N. 161.

etimologie:

  • vezi holba
    surse: DEX '98 DEX '09

holba holbat înholba înholbat

  • 1. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58.
      surse: DLRLC
    • Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133.
      surse: DLRLC
    • Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11.
        surse: DLRLC
      • Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28.
        surse: DLRLC
      • Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. rar (Despre ochi) A se deschide mult, exprimând mirare, uimire.
        exemple
        • Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205.
          surse: DLRLC
        • Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187.
          surse: DLRLC

etimologie: