bulbucat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bulbuca] 1-2 Bulbucare (1-2).

bulbucat, -ă adj. Ieșit în afară, formînd o proeminență; umflat. ♦ (despre ochi) Holbat. Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască (EMIN.). • pl. - ți, – te. /v. bulbuca.

BULBUCAT, BOLBOCAT adj. 1 p. BULBUCA, BOLBOCA ¶ 2 Umflat: se repezi cu amîndouă palmele la obrajii cei bulbucați de băutură ai Primarului RET. ¶ 3 Holbat, ieșit în afară, globulos: cu niște ochi aspri, bulbucați ... iată noua noastră stăpînă GN..

BULBUCAT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formînd o proeminență rotundă; (mai ales despre ochi) ieșit din orbite, holbat. Se depărtase de ochii bulbucați ai paznicului. PAS, L. I 90. Capul mare cu ochii bulbucați ai tinichigiului mi-a devenit dintr-o dată simpatic. SADOVEANU, N. F. 107. ◊ (Rar, despre frunte) Bombat. Fruntea mare și bulbucată. ȘEZ. IV 18. – Variantă: bolbocat, -ă (REBREANU, P. S. 188) adj.

BULBUCAT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară; formînd o proeminență rotundă. ♦ (Despre ochi) Holbat. – V. bulbuca.

BULBUCAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre ochi) v. A BULBUCA și A SE BULBUCA. 2) rar (despre suprafețe, obiecte etc.) Care este rotunjit în afară, formând o proeminență. /v. a (se) bulbuca

bulbucat a. globulos și ieșit din orbite: ’și aruncă pocitura bulbucații ochi de broască EM.

bulbucát, -ă adj. (d. bulbuc). Boboșat, protuberant, unflat ca un bulb: ochĭ bulbucațĭ. În sud bolbocat (ChN. I, 233 și 251), bobolcat și bobîlcat.

BOLBOCAT, -Ă adj. v. bulbucat.

bolbocát V. bulbucat.

BULBUCAT adj. v. holbat.

BULBUCAT adj. căscat, holbat, mare, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.)