HOLBA (-bez) vb. tr. și refl. 1 A căsca tare ochii: profesorul holbează ochii la mine și mai aiurit (CAR.); capra... holbînd ochii lung prin casă (CRG.); se holbară din nou la numele Iul Bulboceanu (D.-ZAMF.) ¶ 2 Cu ochii holbați, căscînd tare ochii: eu rămăsesem încremenit cu ochii holbați (NEGR.) [lat. volvĕre].