Definiția cu ID-ul 911842:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLBA, holbez, vb. I. Refl. A se uita la cineva sau la ceva căscînd ochii tare (de mirare, de curiozitate, de surpriză, de spaimă etc.); a se zgîi. De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11. Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28. Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106. ♦ (Rar despre ochi) A se deschide mult, exprimînd mirare, uimire. Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205. Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A deschide tare; a căsca, a boldi. Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58. Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133. Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. – Variantă: (regional) înholba (RETEGANUL, P. V 47, SBIERA, P. 262) vb. I.