2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOȚÉȘTE adv. Ca hoții; p. ext. pe ascuns, pe furiș; hoțiș. ◊ Expr. A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jăratic. – Hoț + suf. -ește.

hoțește av [At: MAG. IST. IV, 58/31 / E: hoț + -ește] 1-5 În felul hoților (1-5) Si: hoțiș (1-5). 6-10 Ca hoții (1-5) Si: hoțiș (6-10). 11 (Pex) Pe furiș Si: hoțiș. 12 (Fig) Ștrengărește. 13 (Spc; îe) A frige (carnea) ~ A frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic.

HOȚÉȘTE adv. Ca hoții; p. ext. pe ascuns, pe furiș; hoțiș. ◊ Expr. A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic. – Hoț + suf. -ește.

HOȚÉȘTE adv. Ca hoții; p. ext. pe ascuns, în taină, pe furiș. După un timp cineva ciocăni în ușă, hoțește. PREDA, Î. 97. Hoțește s-a mutat, soro, nici n-am băgat de seamă. PAS, Z. I 89. Polixenia se uita hoțește spre Masinca. BASSARABESCU, V. 5. ◊ Expr. (A frige sau a coace) hoțește = (a frige) înăbușit, acoperind animalul întreg cu jăratic. La o groapă cu jeratic înfundată, era pus un miel la copt, așa hoțește. CAMIL PETRESCU, O. II 173. Hei! daca e așa, lasă-te pe mine; o să te fac să mănînci un miel fript hoțește. FILIMON, C. 124.

HOȚÉȘTE adv. 1) În felul hoților; ca hoții. 2) fig. Pe ascuns; pe furiș. A proceda ~. /hoț + suf. ~ește

hoțéște adv. Ca hoțiĭ: a te purta hoțește.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

hoți [At: GORJAN, H IV, 60/24 / Pzi: esc / E: hoț] 1-3 vz (Rar) A duce o viață de hoț (1-3). 4-8 vr (Rar) A intra în tagma hoților (1-5). 9-13 A practica ocupația de hoț (1-5). 14 vt A fura. 15 vt (Pex) A înșela.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. 1. A duce viață de hoț. Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116. ♦ Tranz. (Rar) A fura. După ce împărțiră Toate cîte le hoțiră... Începură să-și ureze Sănătoși să ospeteze. PANN, P. V. I 70. 2. A haiduci. Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.

A HOȚÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoț

hoțì v. a face hoții: ei hoțesc împreună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hoțí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 să hoțeáscă

hoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOȚÉȘTE adv. 1. pungășește, (rar) potlogărește, (pop.) tâlhărește. (Se poartă ~.) 2. v. tiptil.

HOȚEȘTE adv. 1. pungășește, (rar) potlogărește, (pop.) tîlhărește. (Se poartă ~.) 2. furiș, tiptil, (rar) hoțis. (Se strecoară ~.)

HOȚÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.

hoți vb. v. FURA. HAIDUCI. LUA. SUSTRAGE.

Intrare: hoțește
hoțește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • hoțește
Intrare: hoți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hoți
  • hoțire
  • hoțit
  • hoțitu‑
  • hoțind
  • hoțindu‑
singular plural
  • hoțește
  • hoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hoțesc
(să)
  • hoțesc
  • hoțeam
  • hoții
  • hoțisem
a II-a (tu)
  • hoțești
(să)
  • hoțești
  • hoțeai
  • hoțiși
  • hoțiseși
a III-a (el, ea)
  • hoțește
(să)
  • hoțească
  • hoțea
  • hoți
  • hoțise
plural I (noi)
  • hoțim
(să)
  • hoțim
  • hoțeam
  • hoțirăm
  • hoțiserăm
  • hoțisem
a II-a (voi)
  • hoțiți
(să)
  • hoțiți
  • hoțeați
  • hoțirăți
  • hoțiserăți
  • hoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • hoțesc
(să)
  • hoțească
  • hoțeau
  • hoți
  • hoțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hoțește

  • 1. Ca hoții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: potlogărește pungășește tâlhărește
    • 1.1. prin extensiune Pe ascuns, pe furiș.
      exemple
      • După un timp cineva ciocăni în ușă, hoțește. PREDA, Î. 97.
        surse: DLRLC
      • Hoțește s-a mutat, soro, nici n-am băgat de seamă. PAS, Z. I 89.
        surse: DLRLC
      • Polixenia se uita hoțește spre Masinca. BASSARABESCU, V. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jăratic.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • La o groapă cu jeratic înfundată, era pus un miel la copt, așa hoțește. CAMIL PETRESCU, O. II 173.
        surse: DLRLC
      • Hei! daca e așa, lasă-te pe mine; o să te fac să mănînci un miel fript hoțește. FILIMON, C. 124.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Hoț + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

hoți

  • 1. rar A duce o viață de hoț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289.
      surse: DLRLC
    • Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hoț
    surse: DEX '09 DEX '98