hibernare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: hiberna] 1 Stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare somnului), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului este scăzută Si: hibernaj (1), hibernat¹ (1), hibernație (1). 2 (Fig) Stare de inactivitate (a unor oameni) Si: hibernaj (2), hibernat¹ (2), hibernație (2). 3 (Îs) ~ artificală Hibernoterapie.

HIBERNARE s. f. Stare de amorțeală (asemănătoare cu somnul) în care petrec unele animale iarna. (Fig.) Hibernarea asta intelectuală o să-ți aducă mari ponoase. V. ROM. mai 1954, 71.

HIBERNARE s.f. 1. Faptul de a hiberna; stare de viață latentă a unor animale în timpul iernii; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. 2. (Fig.) Inactivitate, lenevire. [< hiberna].

HIBERNARE s. f. 1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul iernii; hibernație. 2. (fig.) inactivitate, lenevie. (< hiberna)

hiberna vi [At: ARDELEANU, D. 130 / Pzi: ~nez / E: fr hiberner] 1 (D. animale) A fi în timpul iernii într-o stare de viață latentă, cu metabolismul încetinit, cu temperatura corpului scăzută. 2 (Fig) A-și petrece viața în somnolență. 3 (Fig) A sta inactiv.

HIBERNA, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale) A petrece iarna în hibernare. Și numai o muscă surprinsă de frig Pe masă, alături de-un rest de covrig, Cu labele-n sus, hibernează. TOPÎRCEANU, M. 37. ◊ (Glumeț) Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă? TOPÎRCEANU, M. 3.

HIBERNA vb. I. intr. (Despre animale) A fi în hibernare. [< fr. hiberner, cf. lat. hibernare – a petrece iarna].

HIBERNA vb. intr. a fi în hibernare. (< fr. hiberner, lat. hibernare)

A HIBERNA pers. 3 ~ează intranz. (despre unele animale) A petrece iarna într-o stare latentă, asemănătoare cu somnul. /<fr. hiberner, lat. hibernare

*ibernéz v. intr. (lat. hibernare, a ĭerna), ĭernez în stare de amorțire (ca lilieciĭ, ariciĭ ș. a.)

hibernare s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări

hibernare s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări

hibernare s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări

hiberna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hibernez, 3 hibernează; conj. prez. 1 sg. să hibernez, 3 să hiberneze

hiberna (a ~) vb., ind. prez. 3 hibernează

hiberna vb., ind. prez. 1 sg. hibernez, 3 sg. și pl. hibernează

hibernez.

HIBERNARE s. v. hibernație.

HIBERNARE ARTIFICIALĂ s. v. hibernoterapie.