2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

hibernare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: hiberna] 1 Stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare somnului), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului este scăzută Si: hibernaj (1), hibernat1 (1), hibernație (1). 2 (Fig) Stare de inactivitate (a unor oameni) Si: hibernaj (2), hibernat1 (2), hibernație (2). 3 (Îs) ~ artificală Hibernoterapie.

HIBERNÁRE s. f. Stare de amorțeală (asemănătoare cu somnul) în care petrec unele animale iarna. (Fig.) Hibernarea asta intelectuală o să-ți aducă mari ponoase. V. ROM. mai 1954, 71.

HIBERNÁRE s.f. 1. Faptul de a hiberna; stare de viață latentă a unor animale în timpul iernii; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. 2. (Fig.) Inactivitate, lenevire. [< hiberna].

HIBERNÁRE s. f. 1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul iernii; hibernație. 2. (fig.) inactivitate, lenevie. (< hiberna)

HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

hiberna vi [At: ARDELEANU, D. 130 / Pzi: ~nez / E: fr hiberner] 1 (D. animale) A fi în timpul iernii într-o stare de viață latentă, cu metabolismul încetinit, cu temperatura corpului scăzută. 2 (Fig) A-și petrece viața în somnolență. 3 (Fig) A sta inactiv.

HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale) A petrece iarna în hibernare. Și numai o muscă surprinsă de frig Pe masă, alături de-un rest de covrig, Cu labele-n sus, hibernează. TOPÎRCEANU, M. 37. ◊ (Glumeț) Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă? TOPÎRCEANU, M. 3.

HIBERNÁ vb. I. intr. (Despre animale) A fi în hibernare. [< fr. hiberner, cf. lat. hibernare – a petrece iarna].

HIBERNÁ vb. intr. a fi în hibernare. (< fr. hiberner, lat. hibernare)

A HIBERNÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele animale) A petrece iarna într-o stare latentă, asemănătoare cu somnul. /<fr. hiberner, lat. hibernare

*ibernéz v. intr. (lat. hibernare, a ĭerna), ĭernez în stare de amorțire (ca lilieciĭ, ariciĭ ș. a.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hiberná vb., ind. prez. 1 sg. hibernéz, 3 sg. și pl. hiberneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIBERNÁRE s. v. hibernație.

HIBERNARE ARTIFICIÁLĂ s. v. hibernoterapie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIBERNÁRE ≠ estivație.

Intrare: hibernare
hibernare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibernare
  • hibernarea
plural
  • hibernări
  • hibernările
genitiv-dativ singular
  • hibernări
  • hibernării
plural
  • hibernări
  • hibernărilor
vocativ singular
plural
Intrare: hiberna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hiberna
  • hibernare
  • hibernat
  • hibernatu‑
  • hibernând
  • hibernându‑
singular plural
  • hibernea
  • hibernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hibernez
(să)
  • hibernez
  • hibernam
  • hibernai
  • hibernasem
a II-a (tu)
  • hibernezi
(să)
  • hibernezi
  • hibernai
  • hibernași
  • hibernaseși
a III-a (el, ea)
  • hibernea
(să)
  • hiberneze
  • hiberna
  • hibernă
  • hibernase
plural I (noi)
  • hibernăm
(să)
  • hibernăm
  • hibernam
  • hibernarăm
  • hibernaserăm
  • hibernasem
a II-a (voi)
  • hibernați
(să)
  • hibernați
  • hibernați
  • hibernarăți
  • hibernaserăți
  • hibernaseți
a III-a (ei, ele)
  • hibernea
(să)
  • hiberneze
  • hibernau
  • hiberna
  • hibernaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hibernare

  • 1. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hibernație
  • exemple
    • Hibernarea asta intelectuală o să-ți aducă mari ponoase. V. ROM. mai 1954, 71.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hiberna
    surse: DEX '98 DEX '09

hiberna

  • 1. adesea figurat (Despre unele animale) A petrece iarna în hibernare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Și numai o muscă surprinsă de frig Pe masă, alături de-un rest de covrig, Cu labele-n sus, hibernează. TOPÎRCEANU, M. 37.
      surse: DLRLC
    • glumeț Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă? TOPÎRCEANU, M. 3.
      surse: DLRLC

etimologie: