LENEVIRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei. – V. lenevi.

lenevire sf [At: ST. LEX. 169/2 / Pl: ~ri / E: lenevi] 1 Complacere în inactivitate Si: lenevit¹ (1), trândăvire. 2 Neglijare, din cauza lenii, a unei activități sau îndatoriri Si: lenevit¹ (2). 3 (Ccr) Stare de inactivitate și dezinteres față de cineva, de ceva sau de sine Si: apatie, lenevit¹ (3). 4 Atitudine care denotă lipsă de interes, de grijă, de atenție față de cineva, de ceva sau de sine Si: lenevit¹ (4). 5-6 (Îljv) În (întru) ~ (Care este) în părăsire. 7-8 (Îal) (Care este) în neîngrijire. 9-10 (D. păr; îal) (Care este) în dezordine. 11 (Îlav) Cu ~ Încet. 12 (Fiz; îvr) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport de referință Si: repaus.

LENEVIRE sf. Faptul de a (se) lenevi ¶ 2 Lene: hotărît să-l spînzure, pentru a nu mai da pildă la ~ și altora (CRG.).

LENEVIRE, leneviri, s. f. Acțiunea de a (se) lenevi rezultatul ei. – V. lenevi.

LENEVIRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei: lene. Hotărî să-l spînzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. Starea lenevirii este mormîntul disciplinei. BĂLCESCU, O. I 19.

!lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii; pl. leneviri

lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii

lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii

LENEVIRE s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

lenevire s.f. comoditate, indolență, lene, lenevie, nesilință, trândăveală, trândăvie, trândăvire, trândăvit¹, <livr.> farniente, feneantism, <pop. și fam.> puturoșenie, puturoșie, <reg.> leneveală, <înv.> oțiu, tandur, <fig.; pop. și fam.> dospeală, împuțeală, <fig.; înv. și reg.> topiciune.

lenevire s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.

În zi de lucrătoare toate oasele mă doare, iar în zi de sărbătoare, nici un oscior mă doare.
(Arată lenevirea omului la muncă.)