hibernare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: hiberna] 1 Stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare somnului), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului este scăzută Si: hibernaj (1), hibernat¹ (1), hibernație (1). 2 (Fig) Stare de inactivitate (a unor oameni) Si: hibernaj (2), hibernat¹ (2), hibernație (2). 3 (Îs) ~ artificală Hibernoterapie.

HIBERNARE s. f. Stare de amorțeală (asemănătoare cu somnul) în care petrec unele animale iarna. (Fig.) Hibernarea asta intelectuală o să-ți aducă mari ponoase. V. ROM. mai 1954, 71.

HIBERNARE s.f. 1. Faptul de a hiberna; stare de viață latentă a unor animale în timpul iernii; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. 2. (Fig.) Inactivitate, lenevire. [< hiberna].

HIBERNARE s. f. 1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul iernii; hibernație. 2. (fig.) inactivitate, lenevie. (< hiberna)

hibernare s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări

hibernare s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări

hibernare s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări

HIBERNARE s. v. hibernație.

HIBERNARE ARTIFICIALĂ s. v. hibernoterapie.