20 de definiții pentru hapsân hapsin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAPSẤN, -Ă, hapsâni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Rău la inimă, hain, câinos. 2. Lacom (de bani, de mâncare etc.); avid, rapace. [Var.: hapsín, -ă adj.] – Cf. magh. habzsi.

HAPSẤN, -Ă, hapsâni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Rău la inimă, hain, câinos. 2. Lacom (de bani, de mâncare etc.); avid, rapace. [Var.: hapsín, -ă adj.] – Cf. magh. habzsi.

hapsân, ~ă smf, a [At: ALECSANDRI, T. 1768 / Pl: ~i, ~e / V: ~sin / E: ns cf mg habzsi] 1-2 (Om) rău la inimă Si: câinos, hain. 3-4 (Om) lacom (de bani, mâncare etc.) Si: avid, rapace.

HAPSÂN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) 1) Care este rău la inimă; fără milă; câinos; crud; hain. 2) Care manifestă o dorință cumplită de a avea cât mai mult; cuprins de dorința de a afla cât mai mult; avid; lacom. /<ung. hapsi

hapsân a. Mold. 1. lacom la mâncare, la treabă: moșneagul pofticios și hapsân CR.: 2. cumplit, tiran: măi, că hapsân îi șătrarul! AL.; 3. se zice de oile care stau rău la muls. [Ung. HAPSZI, lacom].

HAPSÎ́N, -Ă, hapsîni, -e, adj. 1. Răutăcios, hain, cîinos. Alelei, boieri hapsîni, Face-v-ar vîntul țărîni! Că ați fost pînă mai ieri Mari și tari peste averi: Ați tăiat și-ați spînzurat Țara toată-n lung și lat. DEȘLIU, M. 63. Ți-am spus că n-am suflet să mă războiesc cu tot satu. Nu-i lumea așa de hapsînă cum o vezi dumneata. C. PETRESCU, R. DR. 19. ◊ (Substantivat) Nu le-ajungeau toate văgăunile pămîntului ca să-și ascundă vitele și carele de hapsînii stăpînirii. GALAN, Z. R. 39. Văd că hapsînul acela vrea numaidecît să-ți ieie capul. SBIERA, P. 161. Vai de mine! Mi-o ucis puiu, hapsînu dracului. ALECSANDRI, T. I 363. 2. Lacom (de bani, la mîncare etc.). Cei tineri se grăbeau să absoarbă, foarte hapsîni, borșul cam rece și friptura cam tare. SADOVEANU, O. VII 227. – Variantă: hapsín, -ă (CREANGĂ, P. 111, CONTEMPORANUL, IV 15) adj.

hapsî́n, -ă adj. (ung. habsi, habzsi, kapzsi, lacom, poate d. germ. habsüchtig, id.). Est. Răŭ, crud: om, suflet hapsîn. V. hain.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hapsấn adj. m., pl. hapsấni; f. hapsấnă, pl. hapsấne

hapsân adj. m., pl. hapsâni; f. sg. hapsână, pl. hapsâne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAPSÂN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

HAPSÂN adj. v. apucător, hrăpăreț, lacom, nesătul.

hapsîn adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.

hapsîn adj. v. APUCĂTOR. HRĂPĂREȚ. LACOM. NESĂTUL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hapsîn (hapsấnă), adj. – Avar, zgîrcit, calic. Mag. habszi „mîncău” (Cihac, II, 504; Löwe 58; DAR), probabil contaminat cu hapcîn, var. de la căpcîn sau căpcăun (după DAR, apropiat de hain).

Intrare: hapsân
hapsân adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hapsân
  • hapsânul
  • hapsânu‑
  • hapsâ
  • hapsâna
plural
  • hapsâni
  • hapsânii
  • hapsâne
  • hapsânele
genitiv-dativ singular
  • hapsân
  • hapsânului
  • hapsâne
  • hapsânei
plural
  • hapsâni
  • hapsânilor
  • hapsâne
  • hapsânelor
vocativ singular
plural
hapsin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hapsin
  • hapsinul
  • hapsinu‑
  • hapsi
  • hapsina
plural
  • hapsini
  • hapsinii
  • hapsine
  • hapsinele
genitiv-dativ singular
  • hapsin
  • hapsinului
  • hapsine
  • hapsinei
plural
  • hapsini
  • hapsinilor
  • hapsine
  • hapsinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hapsân hapsin adesea substantivat

  • 1. Rău la inimă.
    exemple
    • Alelei, boieri hapsîni, Face-v-ar vîntul țărîni! Că ați fost pînă mai ieri Mari și tari peste averi: Ați tăiat și-ați spînzurat Țara toată-n lung și lat. DEȘLIU, M. 63.
      surse: DLRLC
    • Ți-am spus că n-am suflet să mă războiesc cu tot satu. Nu-i lumea așa de hapsînă cum o vezi dumneata. C. PETRESCU, R. DR. 19.
      surse: DLRLC
    • Nu le-ajungeau toate văgăunile pămîntului ca să-și ascundă vitele și carele de hapsînii stăpînirii. GALAN, Z. R. 39.
      surse: DLRLC
    • Văd că hapsînul acela vrea numaidecît să-ți ieie capul. SBIERA, P. 161.
      surse: DLRLC
    • Vai de mine! Mi-o ucis puiu, hapsînu dracului. ALECSANDRI, T. I 363.
      surse: DLRLC
  • 2. Lacom (de bani, de mâncare etc.).
    exemple
    • Cei tineri se grăbeau să absoarbă, foarte hapsîni, borșul cam rece și friptura cam tare. SADOVEANU, O. VII 227.
      surse: DLRLC

etimologie: