RAPACE, rapaci, -ce, adj. Hrăpăreț, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax, -acis.

rapace a [At: HELIADE, O. II, 73 / Pl: (rar) ~aci / E: fr rapace, it rapace, lat rapax, -acis] 1 (Înv; d. animale și păsări) De pradă Si: răpitor (3). 2 (Liv; d. oameni) Lacom de bunuri materiale Si: hapsân (4), hrăpăreț (4).

RAPACE, rapaci, -ce, adj. (Livr.) Hrăpăreț, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax, -acis.

RAPACE, rapaci, -e, adj. (Rar la pl.) Lacom de bunuri materiale; hrăpăreț. Aceste două procese sînt purtate de... cîțiva bancheri rapaci și jecmănitori. BOGZA, A. Î. 597.

RAPACE adj. invar. Răpitor; hrăpăreț, apucător, lacom. [< it. rapace, cf. fr. rapace].

RAPACE adj. lacom, hrăpăreț, apucător. (< fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

RAPACE ~i adj. livr. 1) Care caută să se îmbogățească cu orice preț; foarte lacom de câștig; răpitor. 2) fig. Care tinde să cuprindă tot mai mult și mai repede; orientat spre învăluire totală și rapidă. Flăcări ~ /<fr., it. rapace, lat. rapax, ~acis

*rapáce adj. (lat. rapax, -ácis, d. rápere, a răpi). Răpitor, care se răpede la pradă: vulturiĭ îs păsărĭ rapace. Fig. Lacom de cîștig, jăfuitor: un cămătar rapace.

rapace adj. m., pl. rapaci; f. sg. și pl. rapace

rapace adj. m., pl. rapaci; f. sg. și pl. rapace

rapace adj. m., pl. rapaci; f. sg. și pl. rapace

rapace m. și f.; -ci pl. m., -ce pl. f.

RAPACE adj. v. aprig, apucător, hrăpăreț, lacom, nesătul, prădalnic, răpitor.

rapace adj. v. APRIG. APUCĂTOR. HRĂPĂREȚ. LACOM. NESĂTUL. PRĂDALNIC. RĂPITOR.