4 intrări
49 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (7)
- relaționale (8)
- etimologice (3)
- specializate (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
haitei sn vz hinteu
HAITĂ, haite, s. f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ Fig. Bandă (de răufăcători). 2. (Înv.) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană. 3. (Reg.) Cățea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din magh. hajtó.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAITĂ, haite, s. f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ Fig. Bandă (de răufăcători). 2. (Înv.) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană. 3. (Reg.) Cățea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din magh. hajtó.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂIT2, -Ă adj. v. hâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂIT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăit, -ă adj.] – V. hâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂIT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăit, -ă adj.] – V. hâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HINTEU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HINTEU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
haită sf [At: ALECSANDRI, T. 725 / Pl: ~e și (nob) hăituri / E: mg hajtá] 1 (Înv) Gonire a animalelor sălbatice, în timpul vânătorii. 2 (Reg) Dans popular 3 (Reg) Melodie după care se execută acest dans. 4 Ceată de vânători, de gonaci și de câini, care participă la vânătoare. 5 Grup de câini de vânătoare care hăituiesc împreună vânatul. 6 Grup de lupi care trăiesc și vânează împreună. 7 (Fig) Grup de persoane agresive. 8 Cățea rea. 9 (Îs) ~ de câine Câine rău. 10 (Fig; dep; îs) ~ de om Om rău. 11-12 (Fig) Femeie rea sau necinstită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haltei sn vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăit3, ~ă a vz hâit4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăit2, ~ă a [At: MDA ms / P: hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: hăi2] 1 Îndemnat. 2 Colindat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăitei sn vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâit4, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 122 / V: hăit / Pl: ~iți, ~e / E: hâi] 1 Surpat. 2 Apăsat cu greutate mare până la dărâmare. 3 Năruit. 4 Aplecat într-o parte Si: (reg) hăitit2 (3). 5 Vătămat. 6 Boșorogit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâitei sn vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâltei sn vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
helteu sn vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hentei sm vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hincheu sn vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hintău sn vz hinteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hinteu sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 98 / V: haltei, hăitei, hâitei, hâltei, helteu, hentei, ~ncheu / Pl: ~eie, ~eaie / E: mg hintό] 1 (Trs) Trăsură. 2 (Lpl) Totalitate a uneltelor (plug, tânjală, cârceie) care servesc la înjugatul boilor în patru (mai ales la plug). 3 (Lpl) Tânjale (cu toate părțile componente). 4 (îf halteie) Totalitate a uneltelor care aparțin unui car sau unei căruțe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂIT2, -Ă adj. V. hâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAITĂ, haite, s. f. 1. (De obicei urmat de o determinare introdusă prin prep. «de», care arată felul animalelor) Grup de cîini sau de lupi care umblă împreună. Haite de lupi urlau în pustia albă a zăpezilor. CAMILAR, N. I 221. Din toate părțile dușmanii se arată ca niște haite de fiare. SADOVEANU, O. I 253. A ieșit haita de cîini de la maiorul din colț. CARAGIALE, O. I 48. Vede deodată strecurîndu-se pe lîngă dînsul un dobitoc mare și negru, cu haita lui de dulăi urlînd în urmă-i cu turbare. ODOBESCU, S. III 134. ♦ Fig. Grup de oameni din aceeași tagmă, care dezlănțuie cruzime și teroare asupra unei populații. V. bandă. Haita ce iar spre război năzuiește Noi o vom strînge, cu toții, ca-n clește. DRAGOMIR, S. 12. Acuma îi cunoaștem ceva mai bine și pe țărani, avem între dînșii prieteni, tovarăși devotați mișcării... [Avem] oameni pe care nu i-am da nici pe-o haită-ntreagă de boiernași. GALAN, Z. R. 298. După ce au strîns capitaluri mari, cumpără proprietăți și se adaugă la haita exploatatorilor agricoli. DEMETRESCU, O. 224. 2. (Învechit) Ceată de vînători, de gonaci și de cîini. Nobilul castelan... se pornea călare pe falnicu-i armăsar ca să vîneze cu sprintena și tumultuoasa lui haită de arcași, de slujitori, de dulăi și de ogari, cerbul și mistrețul. ODOBESCU, S. III 54. 3. (Mold.) Cîine (rău) sau (mai ales) cățea. Ai cîni? – Am, luminate stăpîne, o haită Dolca și un cîne Bora. SADOVEANU, F. J. 27. Mie nu-mi face trebuință haita să latre la lună. Să aibă colți buni ca să ție mușteriul. POPA, V. 34. O haită cu cinci căței. ȘEZ. II 216.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂIT2, -Ă adj. v. hîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HINTEU, hinteie, s. n. (Transilv.) Trăsură, caleașcă, rădvan. Merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. RETEGANUL, P. IV 13. Trandafir de pe hinteu N-ai văzut pe dragul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎIT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: hăit, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAITĂ ~e f. 1) Mulțime de indivizi din aceeași specie care umblă împreună (după pradă). ~ de câini. ~ de lupi. 2) fig. fam. Grup neorganizat de persoane care încalcă legile și normele de conduită, aruncându-se asupra cuiva (ca o mulțime de câini sau de lupi). /<ung. hajto
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haită f. 1. cârd de câini de vânat; fig. haită de hoți PANN; 2. Mold. cățea: Dolca, haita cea bătrână POP.; 3. femeie necinstită. [Ung. HAJTA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
háĭtă f., pl. e (ung. hajta, care scornește vînatu, d. hajtani, a împinge; sîrb. hojka, turc. haĭta, tîlhar, rebel; ngr. háĭta). Ceată de hăĭtașĭ și de cînĭ orĭ de lupĭ, noajă. Cîne răŭ, cățea rea: nea, haĭtă! Fig. Iron. Femeĭe necinstită. V. potaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hintéŭ și hindéŭ n., pl. eĭe (ung. hintó, trăsură pe arcurĭ; sîrb. hintov și intov; turc. hento). Trans. Trăsură acoperită, cupeu. – Și hintăŭ, pl. ăĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
haită (desp. hai-) s. f., g.-d. art. haitei; pl. haite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hinteu (reg.) s. n., art. hinteul; pl. hinteie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haită s. f., g.-d. art. haitei; pl. haite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hinteu (reg.) s. n., art. hinteul; pl. hinteie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haită s. f., pl. haite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hinteu s. n., art. hinteul; pl. hinteie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haită, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HAITĂ s. v. cățea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAITĂ s. 1. (reg.) potaie, toană. (O ~ de lupi.) 2. v. goană. (~ este o metodă de vânătoare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂIT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbușit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HINTEU s. v. caleașcă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haită s. v. CĂȚEA. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAITĂ s. 1. (reg.) potaie, toană. (O ~ de lupi.) 2. goană. (~ este o metodă de vînătoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hinteu s. v. CALEAȘCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîit adj. v. APLECAT. DĂRĂPĂNAT. DĂRÎMAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. NĂRUIT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂBUȘIT. PRĂVĂLIT. RISIPIT. STRÎMB. SURPAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
haită (haite), s. f. – 1. Grup de vînători cu cîini și gonaci. – 2. Grup de cîini de vînătoare. – 3. Cățea. – 4. Femeie stricată. Mag. hajta „hăituire, gonire” (Cihac, II, 505; DAR; Gáldi, Dict., 92), din mag. hajtani „a împinge, a hăitui” (Scriban). – Der. haitău (var. haiteu, hăitău, haidau), s. m. (gonaci, hăitaș; văcar; pungaș), a cărui ultimă var. specializată la ultimele sensuri, pare a indica o încrucișare cu haiduc (după DAR, mai curînd cu huidui și haidamac); hăitaș, s. m. (gonaci); hăitaș, s. m. (hăituire; amendă pentru vitele găsite pe terenuri interzise), din mag. hajtás „hăituire”; hăitui, vb. (a stîrni, a goni vînatul spre vînători; a speria, a urmări, a încolți; a străbate), din mag. hajtani (după Skok 73, din rut. hajtuvaty); hăituială, s. f. (goană după vînat); hăituitor, s. m. (gonaci, hăitaș); hăitic, s. n. (ceată de lupi); hăitiș, adj. (cu picioarele strîmbe) din același mag. hajtani, cu sensul special de „a îndoi” (după Löwe 60, din v. mag. hajtás „cotitură”); înhăita, vb. refl. (a intra într-o bandă, a se însoți, a se asocia; a se golăni). – Din rom. provine rut. hajdej (Candrea, Elemente, 404).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăiță (-țe), s. f. – (Arg.) Turtă de porumb. Țig. hăvitz.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hinteu (hinteie), s. n. – 1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hinteu, hinteie, s.n. (reg.) 1. caleașcă închisă, trăsură, rădvan. 2. (la pl.) uneltele țăranului (plug, tânjală, cârceie etc.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hinteu, hinteauă, (heiteu), s.n. – (reg.) Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu, 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă” (Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hinteu, hinteauă, (heiteu), s.n. – Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
haită, haite s. f. 1. bandă de răufăcători. 2. femeie rea sau desfrânată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N42) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
haită, haitesubstantiv feminin
- 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Haite de lupi urlau în pustia albă a zăpezilor. CAMILAR, N. I 221. DLRLC
- Din toate părțile dușmanii se arată ca niște haite de fiare. SADOVEANU, O. I 253. DLRLC
- A ieșit haita de cîini de la maiorul din colț. CARAGIALE, O. I 48. DLRLC
- Vede deodată strecurîndu-se pe lîngă dînsul un dobitoc mare și negru, cu haita lui de dulăi urlînd în urmă-i cu turbare. ODOBESCU, S. III 134. DLRLC
- 1.1. Bandă (de răufăcători). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bandă
- Haita ce iar spre război năzuiește Noi o vom strînge, cu toții, ca-n clește. DRAGOMIR, S. 12. DLRLC
- Acuma îi cunoaștem ceva mai bine și pe țărani, avem între dînșii prieteni, tovarăși devotați mișcării... [Avem] oameni pe care nu i-am da nici pe-o haită-ntreagă de boiernași. GALAN, Z. R. 298. DLRLC
- După ce au strîns capitaluri mari, cumpără proprietăți și se adaugă la haita exploatatorilor agricoli. DEMETRESCU, O. 224. DLRLC
-
-
-
- 2.1. Ceată de vânători, de gonaci și de câini. DLRLC
- Nobilul castelan... se pornea călare pe falnicu-i armăsar ca să vîneze cu sprintena și tumultuoasa lui haită de arcași, de slujitori, de dulăi și de ogari, cerbul și mistrețul. ODOBESCU, S. III 54. DLRLC
-
-
- 3. Cățea (rea). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cățea
- Ai cîni? – Am, luminate stăpîne, o haită Dolca și un cîne Bora. SADOVEANU, F. J. 27. DLRLC
- O haită cu cinci căței. ȘEZ. II 216. DLRLC
- 3.1. Câine (rău). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: câine
- Mie nu-mi face trebuință haita să latre la lună. Să aibă colți buni ca să ție mușteriul. POPA, V. 34. DLRLC
-
- 3.2. Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- hajtó DEX '98 DEX '09
hâit, hâităadjectiv
- 1. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. DEX '09 DLRLCsinonime: strâmb
- La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. DLRLC
-
etimologie:
- hâi DEX '09
hinteu, hinteiesubstantiv neutru
-
- Merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. RETEGANUL, P. IV 13. DLRLC
- Trandafir de pe hinteu N-ai văzut pe dragul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23. DLRLC
-
etimologie:
- hintó DEX '98 DEX '09