12 definiții pentru hinteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hinteu sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 98 / V: haltei, hăitei, hâitei, hâltei, helteu, hentei, ~ncheu / Pl: ~eie, ~eaie / E: mg hintό] 1 (Trs) Trăsură. 2 (Lpl) Totalitate a uneltelor (plug, tânjală, cârceie) care servesc la înjugatul boilor în patru (mai ales la plug). 3 (Lpl) Tânjale (cu toate părțile componente). 4 (îf halteie) Totalitate a uneltelor care aparțin unui car sau unei căruțe.

HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

HINTÉU, hinteie, s. n. (Transilv.) Trăsură, caleașcă, rădvan. Merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. RETEGANUL, P. IV 13. Trandafir de pe hinteu N-ai văzut pe dragul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23.

hintéŭ și hindéŭ n., pl. eĭe (ung. hintó, trăsură pe arcurĭ; sîrb. hintov și intov; turc. hento). Trans. Trăsură acoperită, cupeu. – Și hintăŭ, pl. ăĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hintéu (reg.) s. n., art. hintéul; pl. hintéie

hintéu s. n., art. hintéul; pl. hintéie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HINTÉU s. v. caleașcă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hintéu (hintéie), s. n.1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hintéu, hintéie, s.n. (reg.) 1. caleașcă închisă, trăsură, rădvan. 2. (la pl.) uneltele țăranului (plug, tânjală, cârceie etc.).

hintéu, hinteauă, (heiteu), s.n. – (reg.) Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu, 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă” (Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

hintéu, hinteauă, (heiteu), s.n. – Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă”.

Intrare: hinteu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hinteu
  • hinteul
  • hinteu‑
plural
  • hinteie
  • hinteiele
genitiv-dativ singular
  • hinteu
  • hinteului
plural
  • hinteie
  • hinteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hinteu

  • 1. regional Trăsură, caleașcă (închisă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: caleașcă rădvan trăsură 2 exemple
    exemple
    • Merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. RETEGANUL, P. IV 13.
      surse: DLRLC
    • Trandafir de pe hinteu N-ai văzut pe dragul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: