12 definiții pentru haimana

haimana sf [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~le / E: tc haimana] 1 Om de nimic. 2 Vagabond. 3 (Îrg; îe) A fi de ~ A fi fără stăpân, la dispoziția fiecăruia.

HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.

HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.

HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătîi, hoinar, pierde-vară, derbedeu, vagabond. Apoi pentru o haimana ca asta am venit noi aici!? SADOVEANU, P. S. 71. De rîsul copiilor să fii Și haimana bătrînă să rămîi! TEODORESCU, P. P. 120. ◊ Expr. A fi (sau a rămîne) de haimana = a fi sau a rămîne fără căpătîi, fără stăpîn, la discreția oricui. De oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, P. 118. Breee! care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana? ALECSANDRI, T. I 327. (Adverbial, în expr.) A umbla haimana = a hoinări, a vagabonda. Te trăgea de urechi cînd umblai haimana, vara, pe la scăldat și nu veneai la școală. SANDU-ALDEA, D. N. 229.

haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále; art. haimanálele

haimaná (haimanále), s. f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Șeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana.Der. haimanalîc, s. n. (vagabondaj).

HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupație bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana

haimanà m. 1. om fără căpătâiu, vagabond: a ajuns de râsul haimanalelor; 2. de haimana, fără stăpân: are să rămâie căruța asta de haimana CR. [Turc. HAYMANA].

haĭmaná f. (turc. bg. haĭmana, vagabond). Vechĭ. Străin, venetic (la 1803 eraŭ în Galațĭ 183 de „străinĭ haĭmanale”). Azĭ. Fam. Iron. Vagabond: haĭmanalele stradelor. De haĭmana, fără căpătîĭ, fără stăpîn (om, lucru). Adv. A umbla haĭmana, a vagabonda. V. granga, lela, haleura, handra.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále

HAIMANA s. derbedeu, golan, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hîrbar, hîrbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (E un șmecher și o ~ fără pereche.)

HAIMANALELE v. I.L. Caragiale.

Intrare: haimana
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haimana
  • haimanaua
plural
  • haimanale
  • haimanalele
genitiv-dativ singular
  • haimanale
  • haimanalei
plural
  • haimanale
  • haimanalelor
vocativ singular
  • haimana
plural
  • haimanalelor

haimana

  • 1. Om de nimic, fără căpătâi.
    exemple
    • Apoi pentru o haimana ca asta am venit noi aici!? SADOVEANU, P. S. 71.
      surse: DLRLC
    • De rîsul copiilor să fii Și haimana bătrînă să rămîi! TEODORESCU, P. P. 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi (sau a rămâne) de haimana = a fi sau a rămâne fără căpătâi, fără stăpân, la discreția oricui.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • De oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, P. 118.
        surse: DLRLC
      • Breee! care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana? ALECSANDRI, T. I 327.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A umbla haimana = a umbla fără rost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hoinări vagabonda un exemplu
      exemple
      • Te trăgea de urechi cînd umblai haimana, vara, pe la scăldat și nu veneai la școală. SANDU-ALDEA, D. N. 229.
        surse: DLRLC

etimologie: