4 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC1, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără ori provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.

hac2 sn [At: NEGRUZZI, S. II, 227 / Pl: ~uri / E: pn hak „cârlig”] (Înv) Cui de fier pe talpa ghetelor sau la potcoave, pentru a nu aluneca iarna.

hac3 sn [At: LB / V: hanc / Pl: ~uri / E: ger Hack(holz)] (Trs) 1 (pl) Vreascuri. 2 (pl) Crăci căzute. 3 Surcele. 4 Codru de fag.

hac1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28/23 / Pl: (rar) ~uri / E: tc hak] 1 (Mol; îvp) Răsplată. 2 (Mol; îvp) Simbrie. 3 (Îvp; îe) A-i veni cuiva de (sau la) ~ A răsplăti pe cineva după merit. 4 (Îae) A sili pe cineva să se dea învins. 5 (Îae) A o scoate la cap cu cineva (mai puternic). 6 (Pex; îae) A omorî pe cineva. 7 (D. boală; îae) A birui. 8 (D. foame; îae) A potoli. 9 (Înv; îe) A da de (sau peste) hac A găsi un adversar mai puternic. 10 (Înv; îe) A fi (cuiva) ~ul A-l pune la respect. 11-12 (Înv) (Ani de) serviciu. 13 Cheltuieli ale gospodăriei.

hac4 sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 Asemănare. 2 Pereche.

HAC1, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC1 s. n. sg. 1. (Numai în expr.) A veni (cuiva sau la ceva) de hac = a înlătura o piedică, a învinge pe cineva sau ceva într-o răfuială finală, a reuși să dobori, să nimicești; a găsi ac de cojocul cuiva. La groapă, prietenii au tras cu pistoalele în aer... în semn de jurămînt că-i vor veni de hac lui Victor Talianu. PAS, Z. I 31. Vom putea veni de hac și spînului celuia. CREANGĂ, P. 213. Să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravnicului! ALECSANDRI, T. 217. 2. (Învechit) Plată, leafă, simbrie. Are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391.

HAC2, hacuri, s. n. (Mold.) Cui de fier care se bate, iarna, pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227.

HAC2 ~uri n. Cui de fier care se bate la talpa încălțămintei (ca să nu alunece). /<ucr. hak

HAC1 n.: A-i veni (sau a-i da) cuiva de ~ a găsi mijlocul de a pedepsi pe cineva care cauzează neplăceri; a pune pe cineva la punct. /<turc. hak

HAC s.n. 1. (Mold.) Răsplată. De are și vre[a] împăratul să așeze pace cu nemții ... noi avem a cere hacul sîngelui nostru și a părinților noștri, N. COSTIN. Nohaii ce vor lăcui pre acel loc a Moldovei să-și dea ușurul și hacul pămîntului. PSEUDO-AMIRAS. 2. (ȚR) În expr. A veni la hac = a pune la respect, a pedepsi. Pentru, ca să le vie la hac, au trimis la Racoț[i] cu rugăciune, de vine și Ștefan-Vodă cu oști, să-i taie, să-i omoare. R. POPESCU. Etimologie: tc. hak.

hac n. 1. Mold. simbrie: ei aveau ca hac cinci sute lei proști pe an; 2. fig. răfueală; a veni cuiva de hac, a se răfui cu cineva, a scoate la capăt, a dovedi pe cineva: nelegiuitului îi vine de hac necredinciosul PANN; cu capra ți-ai pus în cârd? capra ți-a venit de hac CR. [Turc. HAK, sumă datorită].

hac n. pl. hacuri, Mold. cuiele dela picioarele cailor să nu lunece. [Pol. HAK (= nemț. HACKEN)].

2) hac n., pl. urĭ (pol. hak, rut. gak, d. germ. haken, cîrlig). Caĭa, colț de potcoavă.

1) hac n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] hakk, adevăr, dreptate, socoteală, sumă datorită, datoriĭ; ngr. hákí, alb. bg. hak, leafă). Mold. Vechĭ. Ceĭa ce se datorește, plată în natură, leafă, simbrie: a da, a lua, a-țĭ primi hacu. Timp servit: ca o slugă ce șĭ-a primit hacu (Con. 149). Cheltuĭelĭ de gospodărie. Azĭ. Fam. A veni de hac (cuĭva saŭ unuĭ lucru), a-l învinge, a-l da gata. – Vechĭ și a veni la hac cuĭva, a-l învinge; a da peste hac, a o păți.

HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite[1] sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee.

  1. Conjugarea corectă pentru verbul a sughița este el sughiță. cata

hâc2 sm [At: SBIERA, P. 301/6 / Pl: hâci / E: mg hökkön] (Reg) Pitic.

hâc1 i [At: ALECSANDRI, T. 72 / E: fo] 1 Imită sunetul scos de cineva care primește o lovitură puternică. 2 Sughiț.

oluc-hac s [At: IORGA, S. D. XII, ap. DLR / S și: oluchac / Pl: nct / E: tc oluk hakki] (Înv) Bir pe negoțul de vite.

HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee.

HÎC interj. Exclamație pe care o scoate cineva cînd i se taie respirația (din cauza unei lovituri puternice pe care o primește). L-a izbit de pămînt, de-a făcut hîc! SLAVICI-ODOBESCU, la TDRG. Cînd i-am tras un pumn, o făcut hîc și o căzut de-a rostogolul! ALECSANDRI, T. 311.

HÂC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de cineva când sughiță sau când i se oprește brusc respirația). /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hac2 (salariu, cui) (înv., reg.) s. n., pl. hacuri

hac (răfuială) s. n., pl. hácuri

hac (salariu, cui) s. n., pl. hácuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HAC s. v. leafă, remunerație, retribuție, salariu.

hac s. v. LEAFĂ. REMUNERAȚIE. RETRIBUȚIE. SALARIU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hac (hácuri), s. n. – (Trans.) Surcele, vreascuri. Germ. Hack(holtz).Cf. hăcui.

hac (hácuri), s. n. – Cui de potcoavă. Germ. Haken, prin intermediul pol., rut. hak (Cihac, II, 133; DAR).

hac (hácuri), s. n. – Retribuție, remunerație, răsplată, salariu, leafă. – Mr. hache. Tc. hakk „drept” (Șeineanu, II, 193; Meyer 145; Ronzevalle 81), cf. ngr. χάϰι, alb. hak, sb., bg. hak (Berneker 383). Sec. XVIII, înv., astăzi se folosește numai în expresia a-i veni de hac, cf. ngr. λέου ἔνα χάϰϰ. Din rom. provine rut. hak (Berneker 383).

hîc interj. – Exprimă zgomotul unei căderi, ca și al sughițului și, în general, respirația gîfîită. Creație spontană, cf. sb., cr. hakati „a sufla” (Cihac, II, 133). – Der. hîcni, vb. (a plînge cu sughițuri, a gîfîi), rezultat dintr-o încrucișare cu icni; hîcîi, vb. (a gîfîi); hîcă, s. f. (necaz, grijă, supărare), explicabil prin sensul de „cauză de greutate respiratorie” (după DAR, în legătură cu mag. kökölni „despre animale, a merge cu spatele”).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hac4, hácuri, s.n. (reg.) chip, putință, modru; asemănare, pereche.

hac3, hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele.

hâc, hâci, s.m. (reg.) Pici, ghibirdic.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a veni de hac (cuiva) expr. 1. a învinge (pe cineva), a face inofensiv (pe cineva). 2. a omorî (pe cineva).

Intrare: hac
hac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hac (cui)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hac
  • hacul
  • hacu‑
plural
  • hacuri
  • hacurile
genitiv-dativ singular
  • hac
  • hacului
plural
  • hacuri
  • hacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hac (răfuială, leafă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hac
  • hacul
  • hacu‑
plural
  • hacuri
  • hacurile
genitiv-dativ singular
  • hac
  • hacului
plural
  • hacuri
  • hacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hâc
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hâc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hac, hacurisubstantiv neutru

  • 1. regional Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227. DLRLC
etimologie:

hac, hacurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Leafă, plată, remunerație, retribuție, salariu, simbrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391. DLRLC
  • chat_bubble (numai) singular A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără ori provoacă nemulțumiri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote La groapă, prietenii au tras cu pistoalele în aer... în semn de jurămînt că-i vor veni de hac lui Victor Talianu. PAS, Z. I 31. DLRLC
    • format_quote Vom putea veni de hac și spînului celuia. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
    • format_quote Să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravnicului! ALECSANDRI, T. 217. DLRLC
etimologie:

hâcinterjecție

  • 1. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-a izbit de pămînt, de-a făcut hîc! SLAVICI-ODOBESCU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Cînd i-am tras un pumn, o făcut hîc și o căzut de-a rostogolul! ALECSANDRI, T. 311. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.