20 de definiții pentru hac (răfuială, leafă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hac4 sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 Asemănare. 2 Pereche.

hac2 sn [At: NEGRUZZI, S. II, 227 / Pl: ~uri / E: pn hak „cârlig”] (Înv) Cui de fier pe talpa ghetelor sau la potcoave, pentru a nu aluneca iarna.

hac1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28/23 / Pl: (rar) ~uri / E: tc hak] 1 (Mol; îvp) Răsplată. 2 (Mol; îvp) Simbrie. 3 (Îvp; îe) A-i veni cuiva de (sau la) ~ A răsplăti pe cineva după merit. 4 (Îae) A sili pe cineva să se dea învins. 5 (Îae) A o scoate la cap cu cineva (mai puternic). 6 (Pex; îae) A omorî pe cineva. 7 (D. boală; îae) A birui. 8 (D. foame; îae) A potoli. 9 (Înv; îe) A da de (sau peste) hac A găsi un adversar mai puternic. 10 (Înv; îe) A fi (cuiva) ~ul A-l pune la respect. 11-12 (Înv) (Ani de) serviciu. 13 Cheltuieli ale gospodăriei.@

HAC1, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără ori provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.

HAC1, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.

HAC1 s. n. sg. 1. (Numai în expr.) A veni (cuiva sau la ceva) de hac = a înlătura o piedică, a învinge pe cineva sau ceva într-o răfuială finală, a reuși să dobori, să nimicești; a găsi ac de cojocul cuiva. La groapă, prietenii au tras cu pistoalele în aer... în semn de jurămînt că-i vor veni de hac lui Victor Talianu. PAS, Z. I 31. Vom putea veni de hac și spînului celuia. CREANGĂ, P. 213. Să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravnicului! ALECSANDRI, T. 217. 2. (Învechit) Plată, leafă, simbrie. Are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391.

HAC1 n.: A-i veni (sau a-i da) cuiva de ~ a găsi mijlocul de a pedepsi pe cineva care cauzează neplăceri; a pune pe cineva la punct. /<turc. hak

hac n. 1. Mold. simbrie: ei aveau ca hac cinci sute lei proști pe an; 2. fig. răfueală; a veni cuiva de hac, a se răfui cu cineva, a scoate la capăt, a dovedi pe cineva: nelegiuitului îi vine de hac necredinciosul PANN; cu capra ți-ai pus în cârd? capra ți-a venit de hac CR. [Turc. HAK, sumă datorită].

1) hac n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] hakk, adevăr, dreptate, socoteală, sumă datorită, datoriĭ; ngr. hákí, alb. bg. hak, leafă). Mold. Vechĭ. Ceĭa ce se datorește, plată în natură, leafă, simbrie: a da, a lua, a-țĭ primi hacu. Timp servit: ca o slugă ce șĭ-a primit hacu (Con. 149). Cheltuĭelĭ de gospodărie. Azĭ. Fam. A veni de hac (cuĭva saŭ unuĭ lucru), a-l învinge, a-l da gata. – Vechĭ și a veni la hac cuĭva, a-l învinge; a da peste hac, a o păți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hac2 (salariu, cui) (înv., reg.) s. n., pl. hácuri

hac (răfuială) s. n., pl. hácuri

hac (salariu, cui) s. n., pl. hácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAC s. v. leafă, remunerație, retribuție, salariu.

hac s. v. LEAFĂ. REMUNERAȚIE. RETRIBUȚIE. SALARIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hac (hácuri), s. n. – Retribuție, remunerație, răsplată, salariu, leafă. – Mr. hache. Tc. hakk „drept” (Șeineanu, II, 193; Meyer 145; Ronzevalle 81), cf. ngr. χάϰι, alb. hak, sb., bg. hak (Berneker 383). Sec. XVIII, înv., astăzi se folosește numai în expresia a-i veni de hac, cf. ngr. λέου ἔνα χάϰϰ. Din rom. provine rut. hak (Berneker 383).

hac (hácuri), s. n. – (Trans.) Surcele, vreascuri. Germ. Hack(holtz).Cf. hăcui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hac3, hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele.

hac4, hácuri, s.n. (reg.) chip, putință, modru; asemănare, pereche.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a veni de hac (cuiva) expr. 1. a învinge (pe cineva), a face inofensiv (pe cineva). 2. a omorî (pe cineva).

Intrare: hac (răfuială, leafă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hac
  • hacul
  • hacu‑
plural
  • hacuri
  • hacurile
genitiv-dativ singular
  • hac
  • hacului
plural
  • hacuri
  • hacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hac (răfuială, leafă)

  • 1. expresie (numai) singular A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără ori provoacă nemulțumiri.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • La groapă, prietenii au tras cu pistoalele în aer... în semn de jurămînt că-i vor veni de hac lui Victor Talianu. PAS, Z. I 31.
      surse: DLRLC
    • Vom putea veni de hac și spînului celuia. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravnicului! ALECSANDRI, T. 217.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391.
      surse: DLRLC

etimologie: