hac³ sn [At: LB / V: hanc / Pl: ~uri / E: ger Hack(holz)] (Trs) 1 (pl) Vreascuri. 2 (pl) Crăci căzute. 3 Surcele. 4 Codru de fag.

hac⁴ sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 Asemănare. 2 Pereche.

HAC¹ (pl. -curi) sn. 1 Mold. Bucov. †Plată, simbrie: stăpînul nu i-a plătit, i-a luat hacu’n jumătate (vor.) ¶ 2 Ⓕ Răfuială: a-i veni cuiva de ~, a-l dovedi, a o scoate la capăt cu cineva, a-l da gata: trebue să ne facem luntre și punte și să-i venim de ~ ispravnicului (ALECS.); toate ca toate, dar urîtul îi venea de ~ (Crg.); boala asta mi-a venit de ~ (PAMF.); Ⓟ: nelegiuitului îi vine de ~ necredinciosul (PANN) [tc.].

HAC² (pl. -curi) sn. Mold. Cuiu de fier ce se bate la talpa ghetelor sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece pe ghiață: în locul călcîiului, era potcoavă de fier... cu ~uri dintr’însa, care veneau în capetele potcoavei (șez.) [rut. hak < germ. Haken].

hanc sn vz hac³ corectat(ă)

heac sn vz hac³

oluc-hac s [At: IORGA, S. D. XII, ap. DLR / S și: oluchac / Pl: nct / E: tc oluk hakki] (Înv) Bir pe negoțul de vite.