13 definiții pentru simbrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Plată în bani (sau în natură) care se dă unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără niciun profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie.

SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără nici un profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie.

SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Astăzi rar) Răsplată în bani (mai rar în natură) care se dă unei persoane angajate pentru un timp determinat în serviciul unui particular; leafă, salariu. Dacă ești om bun, muncești cu simbrie și-ți duci viața de la un an la altul... nu poți aduna bani. DUMITRIU, P. F. 7. [Servitoarele] se schimbau mereu,între altele și pentru că erau bătute și nu primeau niciodată simbrie. PAS, Z. I 156. A zis fetei să se suie în pod să-și aleagă de-acolo o ladă care-a vrea ca să și-o ieie ca simbrie. CREANGĂ, P. 289. Se statornicește simbria,atîția bani, atîtea opinci, atîtea rînduri de cămeși, sumanul obicinuit, cojocul pentru vremea de iarnă. EMINESCU, N. 141. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în simbria cuiva = a fi sau a se angaja în serviciul cuiva. Sînt argat în simbria lui Mihai Pavlovici. DAVIDOGLU, O. 34. De acu-nainte Nu mai intră... într-așa simbrie. CONTEMPORANUL, II 359. A ține (pe cineva) cu simbrie = a avea pe cineva în serviciul său. Vorbești cu mine, îi zise ea, cum ai vorbi cu un străin, cu un copil, cum ai vorbi cu o slugă, pe care o ții cu simbrie, fiindcă ai trebuință de ea. SLAVICI, O. I 186. ♦ Retribuție în bani pe care o primește un funcționar al statului; salariu. Dascălii vor părăsi catedrele. N-au mai primit simbrie de mult. SAHIA, N. 63. ♦ Recompensă. Băieți! Mergeți cu jupînul! Ați auzit ce poftește. Simbria-i destul de bună: faceți treaba voinicește. HASDEU, R. V. 54. 2. (Învechit și arhaizant) Leafa ostașului (v. soldă); p. ext. serviciu de mercenar plătit. Eu îl știam căpitan în simbria Tomșei! SADOVEANU, O. VII 93. Ne costă mult străinii aduși în țară... Știm ce darnic a fost Despot plătind a lor simbrie, Ei au luat cu dînșii întreaga visterie. ALECSANDRI, T. II 159. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138. 3. Sîmbră. (Cu pronunțare regională) Această însoțire sau tovărășie se numește, prin părțile de sus ale Moldovei și prin Bucovina, sîmbră sau simbrie. PAMFILE, A. R. 46.

SIMBRÍE simbrii f. înv. 1) Plată acordată unei persoane angajate la stăpân. ◊ A fi slugă fără simbrie a munci din greu fără nici un câștig. A ține pe cineva cu simbrie a avea pe cineva în calitate de angajat. 2) Salariu plătit soldaților mercenari; soldă. 3) Întovărășire cu scopul de a realiza un lucru comun. [G.-D. simbriei; Sil. sim-bri-] /sâmbră + suf. ~ie

simbrie f. 1. leafă: adunătură de oameni cu simbrii OD.; 2. plată: simbria argaților. [Cf. sâmbră].

simbríe f. (d. simbră, și de aci și ngr. sembria, întovărășirea a doĭ țăranĭ care aŭ fie-care cîte un boŭ ca să are comun). Mold. Trans. Rar. Sîmbră. Maĭ des. Leafă la slugĭ. V. hac 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simbríe (pop.) s. f., art. simbría, g.-d. art. simbríei; pl. simbríi, art. simbríile

simbríe s. f., art. simbría, g.-d. art. simbríei; pl. simbríi, art. simbríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMBRÍE s. v. arendă, asociație, asociere, chirie, întovărășire, leafă, locație, răsplată, recompensă, remunerație, retribuție, salariu, tovărășie.

simbrie s. v. ARENDĂ. ASOCIAȚIE. ASOCIERE. CHIRIE. ÎNTOVĂRĂȘIRE. LEAFĂ. LOCAȚIE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. REMUNERAȚIE. RETRIBUȚIE. SALARIU. TOVĂRĂȘIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

simbríe, simbrii, (sâmbrie), s.f. – Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă: „Te-oi sluji fără simbrie” (Calendar, 1980: 71). – Din sâmbră „asociație” (< sl. sŭmbrŭ, „tovarăș”) + suf. -ie (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

simbríe, simbrii, s.f. – Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă: „Te-oi sluji fără simbrie” (Calendar 1980: 71). – Din sâmbră „asociație” (< sl. sŭmbrŭ, „tovarăș”) + -ie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se tocmi slugă fără simbrie expr. a munci din greu pentru cineva fără nici un profit.

Intrare: simbrie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbrie
  • simbria
plural
  • simbrii
  • simbriile
genitiv-dativ singular
  • simbrii
  • simbriei
plural
  • simbrii
  • simbriilor
vocativ singular
plural