opțiuni
  • info

14 definiții pentru hac (cui)

din care

Explicative DEX

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

hac1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28/23 / Pl: (rar) ~uri / E: tc hak] 1 (Mol; îvp) Răsplată. 2 (Mol; îvp) Simbrie. 3 (Îvp; îe) A-i veni cuiva de (sau la) ~ A răsplăti pe cineva după merit. 4 (Îae) A sili pe cineva să se dea învins. 5 (Îae) A o scoate la cap cu cineva (mai puternic). 6 (Pex; îae) A omorî pe cineva. 7 (D. boală; îae) A birui. 8 (D. foame; îae) A potoli. 9 (Înv; îe) A da de (sau peste) hac A găsi un adversar mai puternic. 10 (Înv; îe) A fi (cuiva) ~ul A-l pune la respect. 11-12 (Înv) (Ani de) serviciu. 13 Cheltuieli ale gospodăriei.

hac2 sn [At: NEGRUZZI, S. II, 227 / Pl: ~uri / E: pn hak „cârlig”] (Înv) Cui de fier pe talpa ghetelor sau la potcoave, pentru a nu aluneca iarna.

hac4 sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 Asemănare. 2 Pereche.

HAC2 (pl. -curi) sn. Mold. Cuiu de fier ce se bate la talpa ghetelor sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece pe ghiață: în locul călcîiului, era potcoavă de fier... cu ~uri dintr’însa, care veneau în capetele potcoavei (șez.) [rut. hak < germ. Haken].

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC2, hacuri, s. n. (Mold.) Cui de fier care se bate, iarna, pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227.

HAC2 ~uri n. Cui de fier care se bate la talpa încălțămintei (ca să nu alunece). /<ucr. hak

hac n. pl. hacuri, Mold. cuiele dela picioarele cailor să nu lunece. [Pol. HAK (= nemț. HACKEN)].

2) hac n., pl. urĭ (pol. hak, rut. gak, d. germ. haken, cîrlig). Caĭa, colț de potcoavă.

Ortografice DOOM

hac2 (salariu; cui) (înv., reg.) s. n., pl. hacuri

hac2 (salariu, cui) (înv., reg.) s. n., pl. hacuri

hac (salariu, cui) s. n., pl. hacuri

Etimologice

hac (hacuri), s. n. – Cui de potcoavă. Germ. Haken, prin intermediul pol., rut. hak (Cihac, II, 133; DAR).

Intrare: hac (cui)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hac
  • hacul
  • hacu‑
plural
  • hacuri
  • hacurile
genitiv-dativ singular
  • hac
  • hacului
plural
  • hacuri
  • hacurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hac, hacurisubstantiv neutru

  • 1. regional Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.