12 definiții pentru hac (cui)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hac4 sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 Asemănare. 2 Pereche.

hac2 sn [At: NEGRUZZI, S. II, 227 / Pl: ~uri / E: pn hak „cârlig”] (Înv) Cui de fier pe talpa ghetelor sau la potcoave, pentru a nu aluneca iarna.

hac1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28/23 / Pl: (rar) ~uri / E: tc hak] 1 (Mol; îvp) Răsplată. 2 (Mol; îvp) Simbrie. 3 (Îvp; îe) A-i veni cuiva de (sau la) ~ A răsplăti pe cineva după merit. 4 (Îae) A sili pe cineva să se dea învins. 5 (Îae) A o scoate la cap cu cineva (mai puternic). 6 (Pex; îae) A omorî pe cineva. 7 (D. boală; îae) A birui. 8 (D. foame; îae) A potoli. 9 (Înv; îe) A da de (sau peste) hac A găsi un adversar mai puternic. 10 (Înv; îe) A fi (cuiva) ~ul A-l pune la respect. 11-12 (Înv) (Ani de) serviciu. 13 Cheltuieli ale gospodăriei.@

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC2, hacuri, s. n. (Mold.) Cui de fier care se bate, iarna, pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227.

HAC2 ~uri n. Cui de fier care se bate la talpa încălțămintei (ca să nu alunece). /<ucr. hak

hac n. pl. hacuri, Mold. cuiele dela picioarele cailor să nu lunece. [Pol. HAK (= nemț. HACKEN)].

2) hac n., pl. urĭ (pol. hak, rut. gak, d. germ. haken, cîrlig). Caĭa, colț de potcoavă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hac2 (salariu, cui) (înv., reg.) s. n., pl. hácuri

hac (salariu, cui) s. n., pl. hácuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hac (hácuri), s. n. – Cui de potcoavă. Germ. Haken, prin intermediul pol., rut. hak (Cihac, II, 133; DAR).

Intrare: hac (cui)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hac
  • hacul
  • hacu‑
plural
  • hacuri
  • hacurile
genitiv-dativ singular
  • hac
  • hacului
plural
  • hacuri
  • hacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hac (cui)

  • 1. regional Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227.
      surse: DLRLC

etimologie: