2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. – Onomatopee.

HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. – Onomatopee.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.

hăi1 [At: ALECSANDRI, T. 906 / V: hait, hâăi, hâichi, hâit, hâiti / E: fo] 1-2 i (Are) Hai (1-2). 3 i Strigăt cu care se mână vitele. 4 i (După un vocativ) Formulă familiară de adresare. 5 i Strigăt cu care vânătorul asmute câinii după vânat. 6 sn (Reg) Hăit1 (4). 7 sn (Reg; pex) Urat.

i2 [At: SANDU-ALDEA, A. M. 135 / V: hai2 / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi A îndemna vitele. 2 vt A goni fiarele la vânătoare.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.

HĂI1 interj. 1. (Mold., Transilv.; mai ales după un apelativ feminin sau după un nume propriu de femeie, la vocativ) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut. EMINESCU, N. 20. Copilă hăi! Florin nu-i de tine! ALECSANDRI, T. 906. Tată hăi, mă duc și eu. ȘEZ. II 154. 2. (Precedînd numele unui animal, la vocativ) Strigăt cu care se îndeamnă sau se mînă boii și vacile. Amîndoi la drum pleca... Și mereu boii-ndemna: «Hăi Plevan, hăi Bourean, Giuncănași de-a lui Stoian!» ALECSANDRI, P. P. 98. ◊ (Repetat, într-un refren popular) Mînați, măi, hăi, hăi! ALECSANDRI, P. P. 387.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.

A HĂÍ ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi

HĂI interj. 1) (se folosește pentru a îndemna unele animale). 2) (se folosește repetat, în urături sau în unele cântece populare). 3) fam. (se folosește ca adresare către o persoană) Fa; bre. Fată hăi. /Orig. nec.

hăi! int. de îmboldit vitele: mănați, măi, hăi, hăi! POP.

hăĭ și ăĭ (Mold.), interj. care, ca și haĭ, haĭn și aĭ, arată întrebarea (cînd întrebatu tace): Nu țĭ-am spus eu? Hăĭ? Hăĭ arată și vocativu (Mold. Trans.): Ĭa stăĭ, bade hăĭ! Ĭa tacĭ, femeĭe hăĭ! Ĭa maĭ mînațĭ măĭ, hăĭ, hăĭ! V. și ha și heĭ.

hai3 sn [At: STANCU, D. 163 / Pl: ~uri / E: nct] 1 Zgomot mare. 2 Veselie gălăgioasă. 3 (Șîe) A face cuiva un ~ Scandal.

hai1 i [At: ANON. CAR. / V: ~in / E: fo] 1 (Are) Imită un suspin. 2 (Are) Exprimă regretul. 3 (Are) Exprimă admirația. 4 Exprimă o interogație familiară. 5 (Exclamativ) Ba bine că nu! 6 Haide.

2) haĭ și (în est și haĭn, hăĭ și ăĭ) interj. de întrebare (cînd întrebatu tace): Nu țĭ-am spus eu? Haĭ?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 să hăiáscă

hăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: hăi (interj.)
hăi1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hăi
Intrare: hăi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • hăiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăiesc
(să)
  • hăiesc
  • hăiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • hăiești
(să)
  • hăiești
  • hăiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • hăiește
(să)
  • hăiască
  • hăia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • hăiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • hăiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • hăiesc
(să)
  • hăiască
  • hăiau
  • i
  • iseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăi (interj.)

  • 1. regional Termen familiar cu care te adresezi cuiva.
    exemple
    • Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Copilă hăi! Florin nu-i de tine! ALECSANDRI, T. 906.
      surse: DLRLC
    • Tată hăi, mă duc și eu. ȘEZ. II 154.
      surse: DLRLC
  • 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Amîndoi la drum pleca... Și mereu boii-ndemna: «Hăi Plevan, hăi Bourean, Giuncănași de-a lui Stoian!» ALECSANDRI, P. P. 98.
      surse: DLRLC
    • repetat (Într-un refren popular) Mînați, măi, hăi, hăi! ALECSANDRI, P. P. 387.
      surse: DLRLC

etimologie:

hăi (vb.)

  • 1. regional A îndemna boii sau vacile la mers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A striga pentru a stârni vânatul.
      surse: DEX '09
  • 2. A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul.
    surse: NODEX sinonime: ura (vb.)
  • 3. tranzitiv A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului.
    surse: NODEX

etimologie: