2 intrări
14 definiții
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
hârbuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hârbui] 1 Prefacere în hârburi (2) Si: hârbuit1 (1). 2 Degradare. 3 Învechire. 4 Ruinare. 5 (D. oameni) Pierdere a integrității facultăților fizice și psihice Si: hârbuit1 (5). 6 (Reg; d. oameni) Procurare dificilă a unui lucru Si: hârbuit1 (6). 7 (Reg; d. oameni) Ducere cu greu a existenței Si: hârbuit1 (7).
HÂRBUI, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRBUI, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârbui [At: ALECSANDRI, T. 1763 / Pzi: ~esc / E: hârb] 1-2 vtr A (se) preface în hârburi (2). 3-4 vtr A (se) strica. 5-6 vtr A (se) învechi. 7-8 vtr A (se) ruina. 9 vr (D. oameni) A-și pierde (din cauza bolii sau a bătrâneții) integritatea facultăților fizice și mentale. 10 vr (Reg; d. oameni) A-și face cu greu rost de ceva. 11 vr (Reg; d. oameni) A-și duce viața cu greu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÎRBUI, hîrbuiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lucruri) A strica, a uza, a hodorogi. De ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. ◊ Refl. Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHICI, R. 29. ♦ Fig. (Familiar) A bate zdravăn pe cineva; a snopi în bătăi. Vin dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche. ALECSANDRI, T. 593.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HÂRBUI ~iesc tranz. A face să se hârbuiască. /hârb + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE HÂRBUI mă ~iesc intranz. 1) (despre obiecte casante) A se preface în hârburi; a se sparge. 2) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi șubrezindu-se; a se rablăgi. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se rablagi; a se ramoli; a se rebegi. /hârb + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârbuì v. a sparge, a disloca: carul meu l’ai hârbuit CR. [V. hârb].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrbuĭésc v. tr. (d. hîrb). Prefac în hîrburĭ. Stric, hodorogesc, deteriorez. V. refl. Mă deteriorez. Fig. Mă uzez de bătrîneță. – Și hribuĭesc (Mold.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
hârbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiesc, 3 sg. hârbuiește, imperf. 1 hârbuiam; conj. prez. 1 sg. să hârbuiesc, 3 să hârbuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiesc, imperf. 3 sg. hârbuia; conj. prez. 3 să hârbuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârbui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiesc imperf. 3 sg. hârbuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hârbuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîrbui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hîrbuiesc, conj. hîrbuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
HÂRBUI vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîrbui vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hârbui, hârbuiescverb
- 1. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
- Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. DLRLC
- Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHICI, R. 29. DLRLC
- 1.1. A bate zdravăn pe cineva; a snopi în bătăi. DLRLCsinonime: bate
- Vin dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche. ALECSANDRI, T. 593. DLRLC
-
-
etimologie:
- Hârb + -ui. DEX '98 DEX '09