12 definiții pentru hârbui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

hârbui [At: ALECSANDRI, T. 1763 / Pzi: ~esc / E: hârb] 1-2 vtr A (se) preface în hârburi (2). 3-4 vtr A (se) strica. 5-6 vtr A (se) învechi. 7-8 vtr A (se) ruina. 9 vr (D. oameni) A-și pierde (din cauza bolii sau a bătrâneții) integritatea facultăților fizice și mentale. 10 vr (Reg; d. oameni) A-și face cu greu rost de ceva. 11 vr (Reg; d. oameni) A-și duce viața cu greu.

A SE HÂRBUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre obiecte casante) A se preface în hârburi; a se sparge. 2) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi șubrezindu-se; a se rablăgi. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se rablagi; a se ramoli; a se rebegi. /hârb + suf. ~ui

A HÂRBUÍ ~iésc tranz. A face să se hârbuiască. /hârb + suf. ~ui

hârbuì v. a sparge, a disloca: carul meu l’ai hârbuit CR. [V. hârb].

HÎRBUÍ, hîrbuiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lucruri) A strica, a uza, a hodorogi. De ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. ◊ Refl. Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHiCI, R. 29. ♦ Fig. (Familiar) A bate zdravăn pe cineva; a snopi în bătăi. Vin dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche. ALECSANDRI, T. 593.

hîrbuĭésc v. tr. (d. hîrb). Prefac în hîrburĭ. Stric, hodorogesc, deteriorez. V. refl. Mă deteriorez. Fig. Mă uzez de bătrîneță. – Și hribuĭesc (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hârbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hârbuiáscă

hîrbui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hîrbuiesc, conj. hîrbuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRBUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

hîrbui vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA.

Intrare: hârbui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârbui
  • hârbuire
  • hârbuit
  • hârbuitu‑
  • hârbuind
  • hârbuindu‑
singular plural
  • hârbuiește
  • hârbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârbuiesc
(să)
  • hârbuiesc
  • hârbuiam
  • hârbuii
  • hârbuisem
a II-a (tu)
  • hârbuiești
(să)
  • hârbuiești
  • hârbuiai
  • hârbuiși
  • hârbuiseși
a III-a (el, ea)
  • hârbuiește
(să)
  • hârbuiască
  • hârbuia
  • hârbui
  • hârbuise
plural I (noi)
  • hârbuim
(să)
  • hârbuim
  • hârbuiam
  • hârbuirăm
  • hârbuiserăm
  • hârbuisem
a II-a (voi)
  • hârbuiți
(să)
  • hârbuiți
  • hârbuiați
  • hârbuirăți
  • hârbuiserăți
  • hârbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârbuiesc
(să)
  • hârbuiască
  • hârbuiau
  • hârbui
  • hârbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârbui

  • 1. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica.
    exemple
    • De ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39.
      surse: DLRLC
    • Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96.
      surse: DLRLC
    • Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHiCI, R. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hârb + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09