2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

grozav, ~ă a [At: VARLAAM, C. II 6/22 / Pl: ~i, ~e / E: bg грозав] 1 (Înv) Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe etc.) Si: groaznic, îngrozitor. 2 Diform. 3 Care este extrem de puternic, de violent, de mare. 4 Tare. 5 Extrem de... 6 Care se remarcă prin calitățile sale Si: remarcabil, excepțional. 7 Foarte. 8 (Îlv) A face pe ~ul A se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale Si: a se grozăvi (2). 9 (Irn) De seamă Si: curajos, extraordinar. 10 (Îe) A se crede ~ A avea o părere bună despre sine.

grozăvi vr [At: VARLAAM, C. 227/2 / Pzi: ~vesc / E: grozav] 1 (Înv) A (se) schimonosi. 2 (Fam; dep) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele).

GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor, inspăimîntător, teribil. Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73. Cum îl văzu fata că este așa de grozav [balaurul], niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. ISPIRESCU, L. 18. Oh, grozave minute, pe care în veci nu le voi uita! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ (Adverbial) Femeia lui Ipate începe atunci a țipa grozav. CREANGĂ, P. 178. 2. Foarte mare, extraordinar. Simțea pe piept o greutate grozavă, parcă ținea pe coastele lui boii. CAMILAR, TEM. 102. Foaie verde, verde mac, Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliță mă trag, Și grozav necaz îmi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult, teribil. Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criză să se poată realiza ideea dv. CARAGIALE, O. VII 413. Îl trînti așa de grozav, de îl băgă pînă în gît în pămînt. ISPIRESCU, L. 88. b) (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. «de», exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... groaznic de... Învățam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare. SADOVEANU, E. 110 Aici a căzut odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jăratec pe gură. CREANGĂ, P. 121. 3. De seamă, remarcabil; extraordinar. Privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. Nu sînt grozave. SAHIA, N. 98. Ce a scris el așa grozav ca să se lege de alții? VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea despre sine o părere prea bună. 4. Curajos. Adică ce-i fi zicînd că d-ta ești grozav, ha? Dumitale nu ț-e frică? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ (Substantivat, ironic, în expr. ) A face pe grozavul = a se arăta mai curajos decît este; a se grozăvi (în ceea ce privește curajul, inteligența etc.).

GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. A-și da aere, a-și da multă importanță; (în special) a se arăta mai curajos decît este, a face pe grozavul. Vă grozăviți în acest război... război al bogaților... Dar aflați: pînă la urmă vor birui tot milioanele de săraci, milioane de săraci care azi gem. CAMILAR, N. I 365. Eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rînd cumsecade. REBREANU, R. I 210. ♦ (Familiar, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se lăuda, a se fuduli. Se grozăvește cu isprăvile sale.

GROZÁV2 ~i m.: A (o) face pe ~ul a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /<bulg. grozav

GROZÁV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; groaznic; înspăimântător; îngrozitor; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; strașnic. * A se crede ~ a avea o părere exagerată despre calitățile sale; a fi încrezut. /<bulg. grozav

A SE GROZĂVÍ mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav

grozav a. 1. ce insuflă groază; 2. (ironic) fulău, palavragiu: da grozav mai ești! [Slav. GROZAVŬ, urîcios]. ║ adv. foarte: grozav de urît (dar și grozav de bine).

grozáv, -ă adj. (bg. grozav, vsl. grozavŭ. V. groază). Teribil, formidabil: o artilerie grozavă). Oribil: crimă grozavă. A te face grozav (Iron.), a-țĭ da aere de om grozav. Adv. Foarte: mă doare grozav, urît grozav, grozav de urît (foc de urît).

grozăvésc (mă) v. refl. (d. grozav). Mă fac grozav, îmĭ daŭ aere de om grozav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. sg. grozávă, pl. grozáve

grozăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grozăvésc, imperf. 3 sg. grozăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. grozăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GROZÁV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâșietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.

GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.

GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.

grozav adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.

arată toate definițiile

Intrare: grozav
grozav adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grozav
  • grozavul
  • grozavu‑
  • groza
  • grozava
plural
  • grozavi
  • grozavii
  • grozave
  • grozavele
genitiv-dativ singular
  • grozav
  • grozavului
  • grozave
  • grozavei
plural
  • grozavi
  • grozavilor
  • grozave
  • grozavelor
vocativ singular
plural
Intrare: grozăvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grozăvi
  • grozăvire
  • grozăvit
  • grozăvitu‑
  • grozăvind
  • grozăvindu‑
singular plural
  • grozăvește
  • grozăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grozăvesc
(să)
  • grozăvesc
  • grozăveam
  • grozăvii
  • grozăvisem
a II-a (tu)
  • grozăvești
(să)
  • grozăvești
  • grozăveai
  • grozăviși
  • grozăviseși
a III-a (el, ea)
  • grozăvește
(să)
  • grozăvească
  • grozăvea
  • grozăvi
  • grozăvise
plural I (noi)
  • grozăvim
(să)
  • grozăvim
  • grozăveam
  • grozăvirăm
  • grozăviserăm
  • grozăvisem
a II-a (voi)
  • grozăviți
(să)
  • grozăviți
  • grozăveați
  • grozăvirăți
  • grozăviserăți
  • grozăviseți
a III-a (ei, ele)
  • grozăvesc
(să)
  • grozăvească
  • grozăveau
  • grozăvi
  • grozăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grozav

  • 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe).
    exemple
    • Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73.
      surse: DLRLC
    • Cum îl văzu fata că este așa de grozav [balaurul], niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. ISPIRESCU, L. 18.
      surse: DLRLC
    • Oh, grozave minute, pe care în veci nu le voi uita! NEGRUZZI, S. I 62.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Femeia lui Ipate începe atunci a țipa grozav. CREANGĂ, P. 178.
      surse: DLRLC
  • 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: extraordinar 3 exemple
    exemple
    • Vânt grozav.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Simțea pe piept o greutate grozavă, parcă ținea pe coastele lui boii. CAMILAR, TEM. 102.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde, verde mac, Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliță mă trag, Și grozav necaz îmi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Extrem de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foarte mult tare teribil 4 exemple
      exemple
      • Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criză să se poată realiza ideea dv. CARAGIALE, O. VII 413.
        surse: DLRLC
      • Îl trînti așa de grozav, de îl băgă pînă în gît în pămînt. ISPIRESCU, L. 88.
        surse: DLRLC
      • Învățam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare. SADOVEANU, E. 110.
        surse: DLRLC
      • Aici a căzut odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jăratec pe gură. CREANGĂ, P. 121.
        surse: DLRLC
  • 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: excepțional extraordinar remarcabil 2 exemple
    exemple
    • Privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. Nu sînt grozave. SAHIA, N. 98.
      surse: DLRLC
    • Ce a scris el așa grozav ca să se lege de alții? VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Adică ce-i fi zicînd că d-ta ești grozav, ha? Dumitale nu ț-e frică? D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • 3.2.1. expresie (și) substantivat A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

grozăvi

  • 1. familiar depreciativ A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Vă grozăviți în acest război... război al bogaților... Dar aflați: pînă la urmă vor birui tot milioanele de săraci, milioane de săraci care azi gem. CAMILAR, N. I 365.
      surse: DLRLC
    • Eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rînd cumsecade. REBREANU, R. I 210.
      surse: DLRLC
    • Se grozăvește cu isprăvile sale.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • grozav
    surse: DEX '09 DEX '98