5 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gratie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 104 / Pl: ~ii / E: ml *gratis] 1 Fiecare din barele metalice (paralele) așezate pe un cadru și care servește la protejarea (și securizarea) ușilor și a ferestrelor sau ca ornament arhitectonic. 2 (Înv) Instrument de tortură în formă de grătar (2), pe care erau arși condamnații. 3 (Reg) Împletitură de nuiele în formă de grătar (2) Si: (reg) leasă2.

GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

GRÁTIE, gratii, s. f. (Mai ales la pl.) Vergea de fier sau de lemn, de obicei încrucișată cu altele, care se pune mai ales în fața geamurilor unei ferestre sau în fața unei uși. Harun-al-Rașid trecuse repede la altă ferestruică cu gratii, de unde se vedea în sala tronului. CARAGIALE, P. 136. Casa cea de aramă... era acum toată numai un sloi de gheață, și nu se mai cunoștea pe dinafară nici ușă, nici ușori, nici gratii, nici obloane la ferești. CREANGĂ, P. 255. După gratii de fereastră o copilă el zări. EMINESCU, O. I 144. ◊ (La închisori) Peste un sfert de ceas, avea să fie după gratii tari și bine păzite de puștile gardienilor. POPA, V. 118. Gruie zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, Și prin gratii lung privește. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ Gratie de matcă = gratie de tablă, cu orificii, care desparte cuibul unui stup de magazia de recoltă, spre a împiedica regina să pătrundă și să depună ouăle acolo. ◊ Fig. Nu pot să uit... Patul acela fără saltele, Care-mi săpa gratii pe spate. JEBELEANU, C. 14. Și vinul gălbui așa sclipea de frumos din paharul străveziu, printre gratia fină de alabastru însuflețit a degetelor sale! HOGAȘ, M. N. 38.

GRÁTIE ~i s. f. (la uși sau la ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă) formând împreună un baraj protector; zăbrea. /<lat. gratis

gratie f. pl. 1. vergele de fier sau de lemn încrucișate servind de îngrădire; 2. targă sau alt lucru împletit. [Lat. vulg. GRATIS = clasic CRATIS].

grátie f., pl. gratiĭ (d. lat. grâtes și crâtis, it. grata, sp. grada, pg. grade; dim. graticula, it. gratiglia, vfr. graille, nfr. grille. D. rom. vine rut. gráta. V. grilaj). Vargă saŭ drug de metal orĭ de lemn (zăbrele) care, împreună cu altele, opresc să treacă lucrurile marĭ: cușca și leasa se compune din gratiĭ, un gard făcut din gratiĭ.

grația vt [At: DA ms / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr gracier] 1-2 A reduce (sau a anula) pedeapsa unui condamnat printr-un act emis de șeful statului.

grație [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pl: ~ii / E: lat gratia, it grazia] 1 sf Drăgălășenie (și finețe) în mișcări și atitudine. 2 Farmec. 3 sf (Îc) Cele trei ~ii Cele trei zeițe din mitologia romană considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. 4 sf (Fam; îe) A face ~ii A căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate. 5 sf (Îae) A-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea. 6 sf Bunăvoință. 7 sf Favoare de care se bucură cineva. 8 sf (Iuz) Iertare (de o pedeapsă). 9 sf Îndurare divină. 10 sf (Îs) Anul de ~ Formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 11 pp (Construit cu dativul) Datorită.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (Bis.) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. ◊ Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ◊ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat grațierea, a-l ierta de pedeapsă. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. – Pronunțat: -ți-a.

GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășie, finețe, gingășie (mai ales în atitudine și în mișcări). Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturii omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracterizează stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. Și flacăra privirii Și grația zîmbirii În ochii ei se joacă, pe buze-i locuiesc. ALEXANDRESCU, M. 51. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații = cele trei zeițe care erau personificarea frumuseții feminine. ♦ (La pl.; ieșit din uz) Farmece, nuri. Ce stranie schimbare în fața-i adorată Ce pînă mai ieri încă de grații strălucea! MACEDONSKI, O. I 248. Nu-i vina mea dacă m-au înzăstrat natura cu grații. ALECSANDRI, T. I 71. ◊ Expr. A face grații = (mai ales despre femei) a căuta să pară drăgălaș, fermecător; (depreciativ) a se strîmba, a face mofturi. Cucoana face grații în balconul ei știindu-se spionată. SADOVEANU, P. S. 165. 2. (Numai în expr.) A intra în grațiile cuiva = a cîștiga încrederea, favoarea, bunăvoința cuiva. 3. (Învechit) Iertare (de pedeapsă); grațiere. Împăratul... mi-a zis: în zadar plîngi, ce-am hotărîttrebuie să se împlinească... dară, de ai vrea o poftă, spune, numai grație nu cere – așa zise. – Nu cer grație, am răspuns împăratului. RETEGANUL, P. V 84. 4. (Cu valoare de prepoziție; construit cu dativul) Datorită, mulțumită. Grație străduinței depuse și-a atins scopul.Grație ei i-a revenit inspirația poetică. REBREANU, R. I 209. 5. (Învechit și arhaizant; numai în expr.) Anul de grație – fiecare din anii erei creștine. Anul de grație 1830.

GRAȚIÁ vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare].

GRÁȚIE s.f. 1. Gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte drăgălașe; drăgălășenii, farmece. ◊ A intra în grațiile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mântui. 3. Fiecare dintre cele trei zeități feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria și frumusețea în mitologia greco-latină. // prep. Cu ajutorul, datorită, mulțumită. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia].

GRAȚIÁ vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)

GRÁȚIE I. s. f. 1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ◊ (pl.) atitudini, cuvinte drăgălașe. ◊ bunăvoință, favoare. ♦ a intra în ~ ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui. ♦ stare de ~ = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică. 3. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea. 4. (mit.) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină. II. prep. cu ajutorul, datorită. (< lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)

A GRAȚIÁ ~éz tranz. (condamnați) A scuti de pedeapsă printr-o grațiere. /<fr. gracier

GRÁȚIE ~i f. 1) Finețe și ușurință în mișcări, forme, atitudini. 2): Cele trei ~i cele trei zeițe considerate drept întruchipare a feminității și gingășiei. * A face ~i a) a căuta să pară atrăgător; b) a face mofturi. 3) Bunăvoință cu care este tratat cineva. * Lovitură de ~ a) acțiune care încununează cu succes o luptă; b) argument suprem. A intra în ~a (sau ~ile) cuiva a câștiga bunăvoința cuiva. 4) (cu valoare de prepoziție) Mulțumită (cuiva sau a ceva); datorită. [G.-D. grației; Sil. -ți-e] /<lat. gratia

grațià v. a ierta pe un condamnat.

arată toate definițiile

Intrare: Gratie
Gratie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gratie
Intrare: gratie
  • silabație: gra-ti-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gratie
  • gratia
plural
  • gratii
  • gratiile
genitiv-dativ singular
  • gratii
  • gratiei
plural
  • gratii
  • gratiilor
vocativ singular
plural
Intrare: grația
  • silabație: gra-ți-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grația
  • grațiere
  • grațiat
  • grațiatu‑
  • grațiind
  • grațiindu‑
singular plural
  • grația
  • grațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grațiez
(să)
  • grațiez
  • grațiam
  • grațiai
  • grațiasem
a II-a (tu)
  • grațiezi
(să)
  • grațiezi
  • grațiai
  • grațiași
  • grațiaseși
a III-a (el, ea)
  • grația
(să)
  • grațieze
  • grația
  • grație
  • grațiase
plural I (noi)
  • grațiem
(să)
  • grațiem
  • grațiam
  • grațiarăm
  • grațiaserăm
  • grațiasem
a II-a (voi)
  • grațiați
(să)
  • grațiați
  • grațiați
  • grațiarăți
  • grațiaserăți
  • grațiaseți
a III-a (ei, ele)
  • grația
(să)
  • grațieze
  • grațiau
  • grația
  • grațiaseră
Intrare: grație (prep.)
grație2 (prep.) prepoziție
  • silabație: gra-ți-e
prepoziție (I12)
  • grație
Intrare: grație (s.f.)
grație1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: gra-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grație
  • grația
plural
  • grații
  • grațiile
genitiv-dativ singular
  • grații
  • grației
plural
  • grații
  • grațiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gratie

  • 1. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ostreț roștei zăbrea 6 exemple
    exemple
    • Harun-al-Rașid trecuse repede la altă ferestruică cu gratii, de unde se vedea în sala tronului. CARAGIALE, P. 136.
      surse: DLRLC
    • Casa cea de aramă... era acum toată numai un sloi de gheață, și nu se mai cunoștea pe dinafară nici ușă, nici ușori, nici gratii, nici obloane la ferești. CREANGĂ, P. 255.
      surse: DLRLC
    • După gratii de fereastră o copilă el zări. EMINESCU, O. I 144.
      surse: DLRLC
    • La închisori:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Peste un sfert de ceas, avea să fie după gratii tari și bine păzite de puștile gardienilor. POPA, V. 118.
        surse: DLRLC
      • Gruie zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, Și prin gratii lung privește. ALECSANDRI, P. P. 145.
        surse: DLRLC
    • figurat Nu pot să uit... Patul acela fără saltele, Care-mi săpa gratii pe spate. JEBELEANU, C. 14.
      surse: DLRLC
    • figurat Și vinul gălbui așa sclipea de frumos din paharul străveziu, printre gratia fină de alabastru însuflețit a degetelor sale! HOGAȘ, M. N. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Gratie de matcă = gratie de tablă, cu orificii, care desparte cuibul unui stup de magazia de recoltă, spre a împiedica regina să pătrundă și să depună ouăle acolo.
      surse: DLRLC

etimologie:

grația

  • 1. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban sinonime: pardona antonime: condamna un exemplu
    exemple
    • Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433.
      surse: DLRLC

etimologie:

grație (prep.)

  • 1. Cu ajutorul...
    surse: DEX '09 DLRLC Sinonime DN sinonime: datorită mulțumită slavă 2 exemple
    exemple
    • Grație străduinței depuse și-a atins scopul.
      surse: DLRLC
    • Grație ei i-a revenit inspirația poetică. REBREANU, R. I 209.
      surse: DLRLC

etimologie:

grație (s.f.)

  • 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.
    exemple
    • Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturii omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracterizează stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75.
      surse: DLRLC
    • Și flacăra privirii Și grația zîmbirii În ochii ei se joacă, pe buze-i locuiesc. ALEXANDRESCU, M. 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. mitologie (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. (la) plural ieșit din uz Farmece, nuri.
      surse: DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Ce stranie schimbare în fața-i adorată Ce pînă mai ieri încă de grații strălucea! MACEDONSKI, O. I 248.
        surse: DLRLC
      • Nu-i vina mea dacă m-au înzăstrat natura cu grații. ALECSANDRI, T. I 71.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie peiorativ A face grații = a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cucoana face grații în balconul ei știindu-se spionată. SADOVEANU, P. S. 165.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie peiorativ A face grații = a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: bunăvoință favoare
    • 2.1. expresie A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.2. (termen) bisericesc Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui.
      surse: DEX '09 DN sinonime: har
      • 2.2.1. Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Anul de grație 1830.
          surse: DLRLC
      • 2.2.2. Stare de grație = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică.
        surse: MDN '00
  • 3. învechit Iertare (de pedeapsă).
    exemple
    • Împăratul... mi-a zis: în zadar plîngi, ce-am hotărît – trebuie să se împlinească... dară, de ai vrea o poftă, spune, numai grație nu cere – așa zise. – Nu cer grație, am răspuns împăratului. RETEGANUL, P. V 84.
      surse: DLRLC
  • 4. Lovitură de grație = lovitură care aduce sfârșitul, moartea.
    surse: MDN '00

etimologie: