2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grabi sn vz grabă

GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

gra sf [At: PRAV. 316 / V: grab, ~bi sn / Pl: (înv) grăbi[1] / E: grăbi] 1 Dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede. 2 Iuțeală cu care se face ceva Si: grăbire (1), zor, (înv) grăbnicie. 3 (Îe) A avea ~ mare sau a-i fi cuiva (de) ~ A fi grăbit (2). 4 (Îlav) În ~, cu ~ (înv cu grab), pe ~, în ~ba mare Grăbit (3). 5 (Îal) În pripă. 6 (Îal) În mod precipitat. 7 (Îal) Repede. 8 (Îlav) Mai în ~ Mai curând. 9 (Îal) Mai ușor. 10 (Îal) Mai bine. 11 (Înv; îs) Moarte de ~ Moarte accidentală. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

grăbi [At: MOXA, 404/7 / Pzi: ~besc / E: vsl граƃити] 1 vi A face repede toate pregătirile necesare. 2-3 vti A-și iuți sau a face pe cineva să-și iuțească mișcările, mersul spre a ajunge cât mai repede undeva. 4-5 vti A acționa sau a face pe cineva să acționeze cât mai repede. 6 vt A face ca o treabă, un fenomen etc. să aibă loc sau să se realizeze foarte repede Si: a accelera, a iuți, a zori. 7 vr A acționa sau a face ceva în grabă și fără prea multă chibzuială Si: a se pripi. 8 vt (D. Soare; c. i. plantele, fructele) A face să se coacă repede.

GRÁBĂ s. f. Pornire de a face ceva cît mai curînd sau de a ajunge undeva cît mai repede; zor, pripă. V. iuțeală, repeziciune. Interveni cu o grabă care dovedea că își apără o cauză personală. C. PETRESCU, C. V. 97. A coborît aproape toată lumea. Din cînd în cînd se mai dă jos cîte un soldat fără grabă, convins că nu-l așteaptă nimeni. SAHIA, N. 51. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! – Apoi dă, bădiță; m-am pornit cu graba și m-am întîlnit cu zăbava. CREANGĂ, P. 44. Graba strică treaba.Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, în pripă, în fugă, repede. Inginerul și-a îmbrăcat în grabă haina de ploaie. C. PETRESCU, A. 441. Din grabă = din cauza grabei, fiind grăbit. ◊ Expr. A avea grabă (mare) sau a-i fi cuiva (de sau cu) grabă = a fi grăbit, nerăbdător. Căprarul vechi îi iese-n prag. «Ce-mi face Radu?» el întreabă. De Radu-i este mai cu grabă, Că Radu-i este cel mai drag. COȘBUC, P. I 100. Soră dulce, soră dragă, Nu pot sta că mi-e de grabă, Maica nu poate răbda Pînă nu te va vedea. RETEGANUL, P. IV 67. Ș-apoi v-eți duce, dacă spuneți c-aveți așa de mare grabă. CREANGĂ, A. 95. Am grabă de-a-l cunoaște. ALECSANDRI, T. II 85.

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. 1. Refl. A face repede o acțiune; a-și iuți mișcările pentru a ajunge cît mai repede undeva sau pentru a isprăvi cît mai repede ceva; a da zor. Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75. Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ◊ Intranz. Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211. Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene [!]. GOGA, P. 17. Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87. ◊ Tranz. fact. Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236. Un sentiment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl grăbea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. 2. Tranz. A face să fie, să se întîmple sau să se săvîrșească mai curînd, mai repede; a urgenta, a accelera. Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1. Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. ◊ A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede. Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202. Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50.

GRÁBĂ f. Tendință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; grăbire. * În ~ repede; în pripă. În ~ mare foarte repede. ~a strică treaba cu graba mai mult pierzi. [G.-D. grabei] /Din a grăbi

A SE GRĂBÍ mă ~ésc intranz. 1) A acționa în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-și iuți mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja

A GRĂBÍ ~ésc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja

grabă f. mare repeziciune. [Slav. GRABLĬA, răpire, de unde noțiunea de repeziciune]. ║ adv. de grabă, în grabă, iute, curând.

grăbì v. 1. a iuți: a grăbi pașii; 2. a zori: l’am grăbit să plece; 3. a avea grabă, a porni iute: cine se grăbește, curând ostenește PANN.

grábă f., pl. e și grăbĭ (d. bg. graba, greblă, vsl. grablĭa, răpire, de unde s’a dezvoltat noțiunea de „grăbire”. V. grăbesc). Pripă, zor, urgență: a lucra cu mare grabă. În grabă, grabnic, urgent: a plecat în grabă (V. degrabă). Prov. Graba strică treaba, cu graba maĭ mult perzĭ.

grăbésc v. tr. (vsl. grabiti, a răpi, grablia, furt, jaf; bg. grabĭy, răpesc; sîrb. grabiti, a răpi, a grebla; rus. grabitĭ; alb. grabis, răpesc; got. greipan, vgerm. grifan, ngerm. greifen, raffen, ol. grijpen, rapen, fr. gripper, a apuca, griffe, gheară, agrafe, sponcă, grappin, ancoră mică, raffler, a lua tot, harpe, gheară de cîne, harpon, cîrlig, griffon, 1. undiță duplă, 2. [d. lat. gryphus, vgr. grýps], vultur; it. graffio, cîrlig, grappa, scoabă, sp. grapa, scoabă, garfa, gheară; ngr. karfitsa, mrom. cîrfiță, bold, ac cu gămălie, toate din răd. imitativă gr, hr, raf, rap, de unde și lat. rápere, a răpi. V. și grabă, greblă, grif 2, gripsor, harpie, hreapcă). Ĭuțesc, zoresc, pripesc, accelerez: a grăbi pasu, mersu, treaba. Fac să lucreze maĭ răpede: a grăbi un cizmar. V. intr. Rar. Mă grăbesc să vin, să ajung: oameniĭ grăbeaŭ (sub-înț. mersu) spre sat. V. refl. Mă silesc, mă pripesc, mă zoresc la lucru: oameniĭ se grăbeaŭ să ajungă acasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grábă s. f., g.-d. art. grábei

grăbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grăbeáscă

arată toate definițiile

Intrare: grabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gra
  • graba
plural
genitiv-dativ singular
  • grabe
  • grabei
plural
vocativ singular
plural
grab
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grabi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grăbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grăbi
  • grăbire
  • grăbit
  • grăbitu‑
  • grăbind
  • grăbindu‑
singular plural
  • grăbește
  • grăbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grăbesc
(să)
  • grăbesc
  • grăbeam
  • grăbii
  • grăbisem
a II-a (tu)
  • grăbești
(să)
  • grăbești
  • grăbeai
  • grăbiși
  • grăbiseși
a III-a (el, ea)
  • grăbește
(să)
  • grăbească
  • grăbea
  • grăbi
  • grăbise
plural I (noi)
  • grăbim
(să)
  • grăbim
  • grăbeam
  • grăbirăm
  • grăbiserăm
  • grăbisem
a II-a (voi)
  • grăbiți
(să)
  • grăbiți
  • grăbeați
  • grăbirăți
  • grăbiserăți
  • grăbiseți
a III-a (ei, ele)
  • grăbesc
(să)
  • grăbească
  • grăbeau
  • grăbi
  • grăbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grabă grab grabi

  • 1. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; viteză (mare) cu care se face ceva; zor (1.).
    exemple
    • Interveni cu o grabă care dovedea că își apără o cauză personală. C. PETRESCU, C. V. 97.
      surse: DLRLC
    • A coborît aproape toată lumea. Din cînd în cînd se mai dă jos cîte un soldat fără grabă, convins că nu-l așteaptă nimeni. SAHIA, N. 51.
      surse: DLRLC
    • Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! – Apoi dă, bădiță; m-am pornit cu graba și m-am întîlnit cu zăbava. CREANGĂ, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Graba strică treaba.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În grabă sau în graba mare = grabnic repede
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Inginerul și-a îmbrăcat în grabă haina de ploaie. C. PETRESCU, A. 441.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Din grabă = din cauza grabei, fiind grăbit.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A avea grabă (mare) sau a-i fi cuiva (de sau cu) grabă = a fi grăbit, nerăbdător.
      exemple
      • Căprarul vechi îi iese-n prag. «Ce-mi face Radu?» el întreabă. De Radu-i este mai cu grabă, Că Radu-i este cel mai drag. COȘBUC, P. I 100.
        surse: DLRLC
      • Soră dulce, soră dragă, Nu pot sta că mi-e de grabă, Maica nu poate răbda Pînă nu te va vedea. RETEGANUL, P. IV 67.
        surse: DLRLC
      • Ș-apoi v-eți duce, dacă spuneți c-aveți așa de mare grabă. CREANGĂ, A. 95.
        surse: DLRLC
      • Am grabă de-a-l cunoaște. ALECSANDRI, T. II 85.
        surse: DLRLC

etimologie:

grăbi

  • 1. reflexiv intranzitiv tranzitiv A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 8 exemple
    exemple
    • Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272.
      surse: DLRLC
    • Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494.
      surse: DLRLC
    • Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211.
      surse: DLRLC
    • Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene. GOGA, P. 17.
      surse: DLRLC
    • Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87.
      surse: DLRLC
    • Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236.
      surse: DLRLC
    • Un sentiment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl grăbea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede.
      exemple
      • Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1.
        surse: DLRLC
      • Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede.
        exemple
        • Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202.
          surse: DLRLC
        • Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50.
          surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pripi

etimologie: