20 de definiții pentru goz goază gozură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOZ, gozuri, s. n. (Reg.; cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale; p. gener. gunoi, murdărie. [Var.: gózură s. f.] – Din magh. gaz.

GOZ, gozuri, s. n. (Reg.; cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale; p. gener. gunoi, murdărie. [Var.: gózură s. f.] – Din magh. gaz.

goz sn [At: DOSOFTEI, V. S. 70/1 / V: goa sf / Pl: ~uri / E: mg gaz] (Reg) 1 (Cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale Si: (reg) gozăete, gozură (1), (Mar) gozuc (1). 2 (Pgn) Gunoi. 3 Murdărie. 4 (Fig) Faptă netrebnică Si: (reg) gozură (4), (Mar) gozuc (4).

GOZ, gozuri, s. n. (Regional) Resturi nefolositoare de materii vegetale (pleavă, boabe seci și stricate etc.); p. ext. murdărie, gunoi. [Vrăbiile] să se nutrească numai din fărmăturile și gozurile ce le vor afla pe drumuri. MARIAN, O. I 407. Se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu gozuri. ȘEZ. VII 75. [Fîntîna] s-o curățim de gozuri. TEODORESCU, P. P. 361.

GOZ ~uri n. 1) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; gălămoz. 2) Resturi murdare sau inutile, care se aruncă; gunoi. /<ung. gaz

goz n. Mold. pleava grânelor vânturate ce servă de nutreț porcilor și găinilor. [Ung. GAZ, gunoiu].

goz n., pl. urĭ (ung. gaz, gunoĭ). Trans. Gunoĭ: dă gozu afară din casă. Vechĭ. Sfărămătură de cereale orĭ de puĭe: vezĭ gozu din ochĭu altuĭa și nu vezĭ bîrna din ochĭu tăŭ. Pl. Zoană, curătură, codină, sfărămăturĭ de cereale rămase de la treĭerat (care se daŭ găinilor). – Și gózură, f. (Săm. 4, 689) și goază (Mold.). În Suc. (Șez. 32, 108), gozomete, n. pl., gunoaĭe. V. tîrnomeată.

gozură sf [At: DUNĂREANU, CH. 75 / Pl: ~ri / E: ns cf goz] (Reg) 1-4 Goz (1-4).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOZ s. v. gunoi, impuritate, murdărie, necurățenie.

goz s. v. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

goz (-oáze), s. n.1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

goz, gozuri, s.n. – (reg.) 1. Fân: „Acoperișul colibei e acoperit cu goz, fân, mai mult cu pământ” (AER, 2010: 91; Săpânța). 2. Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar, 1980: 134). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (onom.) Gozu, poreclă. – Din magh. gaz „buruiană, bălărie” (Șăineanu, Scriban, DA, DER, DEX, MDA).

goz, -uri, s.n. – Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar 1980: 134). – Din magh. gaz „buruiană”.

Intrare: goz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goz
  • gozul
  • gozu‑
plural
  • gozuri
  • gozurile
genitiv-dativ singular
  • goz
  • gozului
plural
  • gozuri
  • gozurilor
vocativ singular
plural
goază
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gozură
  • gozura
plural
  • gozuri
  • gozurile
genitiv-dativ singular
  • gozuri
  • gozurii
plural
  • gozuri
  • gozurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

goz goază gozură

etimologie: