GOZ, gozuri, s. n. (Regional) Resturi nefolositoare de materii vegetale (pleavă, boabe seci și stricate etc.); p. ext. murdărie, gunoi. [Vrăbiile] să se nutrească numai din fărmăturile și gozurile ce le vor afla pe drumuri. MARIAN, O. I 407. Se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu gozuri. ȘEZ. VII 75. [Fîntîna] s-o curățim de gozuri. TEODORESCU, P. P. 361.