goz, gozuri, s.n. (reg.) 1. Fân: „Acoperișul colibei e acoperit cu goz, fân, mai mult cu pământ” (AER, 2010: 91). 2. Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar, 1980: 134). ■ (onom.) Gozu, poreclă. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. gaz „buruiană, bălărie” (DER, DEX, MDA).