goz (-oaze), s. n. – 1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur).