3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.

GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.

GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.

GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.

gondola1 vt [At: DEX-S / Pzi: ~lez / E: fr gondoler] A bomba (o tablă, un placaj etc.).

gondola2 vr [At: DEX-S / Pzi: ~lez / E: gondolă] (Rar) A se mișca unduindu-se.

GONDOLÁ vb. I. tr. A bomba (o tablă, un placaj). [< fr. gondoler].

GONDOLÁ2 refl. (fam.) a se mișca unduindu-se; a se legăna. (gondolă)

GONDOLÁ1 vb. I. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla. II. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe). (< fr. gondoler)

gondolá vb. refl. I A se mișca unduindu-se ◊ „Dar ideea unei slujnice îmbrăcate ca la revistă, gondolându-se ca la șantan, făcând echivoc cu ochiul este sub orice critică.” R.l. 5 X 77 p. 2 (din gondolă + -a; DN3 – alt sens)

GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.

gondo sf [At: NEGRUZZI, S. III, 406 / A și: gondolă / Pl: ~le / E: it gondola] 1 Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2 (Reg; pbl) Tambură. 3 Suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 4 Nacelă în care se află motorul unui dirijabil.

GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.

GONDÓLĂ, gondole, s. f. Barcă lungă, puțin adîncă, cu prora încovoiată și cu o singură vîslă (întrebuințată mai ales la Veneția). Mergem un ceas cu gondola pe mare. CAMIL PETRESCU, T. II 192. Pe întinsele lagune... Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat! MACEDONSKI, O. I 242. În sfîrșit, baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre... iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406.

GONDÓLĂ s.f. 1. Barcă lungă încovoiată la proră, care se manevrează cu o singură vâslă, stând în picioare. 2. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găsește în fuzelaj; gondolă de dirijabil = nacelă. [< it. gondola].

GONDÓLĂ s. f. 1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. ◊ ~ de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole)

gondólă s. f. (com.) Etalaj care servește la prezentarea mărfurilor ◊ „În acest magazin gondolele sunt cam înghesuite.” (din it. gondola, fr. gondole; DEX-S)

GONDÓLĂ ~e f. Luntre lungă și ușoară, cu prora și pupa încovoiate în sus, condusă cu o singură vâslă și folosită pentru transportul de persoane (mai ales pe canalurile Veneției). /<it. gondola

gondolă f. barcă lungă, îngustă și foarte ușoară, întrebuințată în Veneția.

*góndolă f., pl. e (it. góndola). Un fel de dubă (barcă) maĭ lungă și maĭ lată întrebuințată maĭ ales pe la Veneția. – Fals -ólă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gondolá vb., ind. prez. 1 sg. gondoléz, 3 sg. și pl. gondoleáză

gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle

arată toate definițiile

Intrare: gondola (bomba)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gondola
  • gondolare
  • gondolat
  • gondolatu‑
  • gondolând
  • gondolându‑
singular plural
  • gondolea
  • gondolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gondolez
(să)
  • gondolez
  • gondolam
  • gondolai
  • gondolasem
a II-a (tu)
  • gondolezi
(să)
  • gondolezi
  • gondolai
  • gondolași
  • gondolaseși
a III-a (el, ea)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondola
  • gondolă
  • gondolase
plural I (noi)
  • gondolăm
(să)
  • gondolăm
  • gondolam
  • gondolarăm
  • gondolaserăm
  • gondolasem
a II-a (voi)
  • gondolați
(să)
  • gondolați
  • gondolați
  • gondolarăți
  • gondolaserăți
  • gondolaseți
a III-a (ei, ele)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondolau
  • gondola
  • gondolaseră
Intrare: gondola (mișca)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gondola
  • gondolare
  • gondolat
  • gondolatu‑
  • gondolând
  • gondolându‑
singular plural
  • gondolea
  • gondolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gondolez
(să)
  • gondolez
  • gondolam
  • gondolai
  • gondolasem
a II-a (tu)
  • gondolezi
(să)
  • gondolezi
  • gondolai
  • gondolași
  • gondolaseși
a III-a (el, ea)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondola
  • gondolă
  • gondolase
plural I (noi)
  • gondolăm
(să)
  • gondolăm
  • gondolam
  • gondolarăm
  • gondolaserăm
  • gondolasem
a II-a (voi)
  • gondolați
(să)
  • gondolați
  • gondolați
  • gondolarăți
  • gondolaserăți
  • gondolaseți
a III-a (ei, ele)
  • gondolea
(să)
  • gondoleze
  • gondolau
  • gondola
  • gondolaseră
Intrare: gondolă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gondo
  • gondola
plural
  • gondole
  • gondolele
genitiv-dativ singular
  • gondole
  • gondolei
plural
  • gondole
  • gondolelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gondola (bomba)

  • 1. A bomba (o tablă, un placaj etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe).
    surse: MDN '00

etimologie:

gondola (mișca)

  • 1. rar A se mișca unduindu-se.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • gondolă
    surse: DEX '09 MDN '00

gondolă

  • 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mergem un ceas cu gondola pe mare. CAMIL PETRESCU, T. II 192.
      surse: DLRLC
    • Pe întinsele lagune... Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat! MACEDONSKI, O. I 242.
      surse: DLRLC
    • În sfîrșit, baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre... iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406.
      surse: DLRLC
  • 2. Raft, suport în formă de gondolă (1.) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin.
      surse: MDN '00
  • 3. Gondolă de dirijabil = nacelă în care se află motorul unui dirijabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: nacelă
  • 4. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găsește în fuzelaj.
    surse: DN

etimologie: