GONDOLĂ, gondole, s. f. Barcă lungă, puțin adîncă, cu prora încovoiată și cu o singură vîslă (întrebuințată mai ales la Veneția). Mergem un ceas cu gondola pe mare. CAMIL PETRESCU, T. II 192. Pe întinsele lagune... Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat! MACEDONSKI, O. I 242. În sfîrșit, baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre... iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406.