17 definiții pentru gondolă
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (1)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GONDOLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.
gondolă sf [At: NEGRUZZI, S. III, 406 / A și: gondolă / Pl: ~le / E: it gondola] 1 Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2 (Reg; pbl) Tambură. 3 Suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 4 Nacelă în care se află motorul unui dirijabil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GONDOLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GONDOLĂ, gondole, s. f. Barcă lungă, puțin adîncă, cu prora încovoiată și cu o singură vîslă (întrebuințată mai ales la Veneția). Mergem un ceas cu gondola pe mare. CAMIL PETRESCU, T. II 192. Pe întinsele lagune... Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat! MACEDONSKI, O. I 242. În sfîrșit, baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre... iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GONDOLĂ s.f. 1. Barcă lungă încovoiată la proră, care se manevrează cu o singură vîslă, stînd în picioare. 2. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci cînd nu se găsește în fuzelaj; gondolă de dirijabil = nacelă. [< it. gondola].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GONDOLĂ s. f. 1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. ◊ ~ de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gondolă s. f. (com.) Etalaj care servește la prezentarea mărfurilor ◊ „În acest magazin gondolele sunt cam înghesuite.” (din it. gondola, fr. gondole; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GONDOLĂ ~e f. Luntre lungă și ușoară, cu prora și pupa încovoiate în sus, condusă cu o singură vâslă și folosită pentru transportul de persoane (mai ales pe canalurile Veneției). /<it. gondola
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gondolă f. barcă lungă, îngustă și foarte ușoară, întrebuințată în Veneția.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*góndolă f., pl. e (it. góndola). Un fel de dubă (barcă) maĭ lungă și maĭ lată întrebuințată maĭ ales pe la Veneția. – Fals -ólă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gondolă s. f., g.-d. art. gondolei; pl. gondole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gondolă s. f., g.-d. art. gondolei; pl. gondole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gondolă s. f., g.-d. art. gondolei; pl. gondole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gondolă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
gondolă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GONDOLĂ s. nacelă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gondolă (gondole), s. f. – Barcă lungă cu o singură vîslă folosită în Veneția. It. gondola, prin intermediul fr. gondole. – Der. gondolier, s. m., din fr. gondolier; gondola, vb. refl. (a se bomba; a izbucni în rîs), galicism.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gondolă, gondolesubstantiv feminin
- 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. DEX '09 DLRLC DN
- Mergem un ceas cu gondola pe mare. CAMIL PETRESCU, T. II 192. DLRLC
- Pe întinsele lagune... Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat! MACEDONSKI, O. I 242. DLRLC
- În sfîrșit, baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre... iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406. DLRLC
-
- 2. Raft, suport în formă de gondolă (1.) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. MDN '00
-
- 3. Gondolă de dirijabil = nacelă în care se află motorul unui dirijabil. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: nacelă
- 4. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găsește în fuzelaj. DN
etimologie:
- gondola DEX '09 DEX '98 DN
- gondole DEX '09 DEX '98 MDN '00