3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique.

-gnostic2 [At: DN3 / E: fr -gnostique] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) cunoaștere.

gnostic1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr gnostique] 1 a Care se referă la gnosticism. 2 a Care aparține gnosticismului. 3 smf Persoană care aderă la gnosticism.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul. – Din fr. gnostique.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -e, adj. Care se referă la gnosticism, privitor la gnosticism. ♦ (Substantivat) Adept al gnosticismului.

-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaștere].

GNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaștere, de cunoaștere. // s.m. și f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique].

GNÓSTIC1, -Ă I. adj. referitor la cunoaștere. II. adj., s. m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique)

GNÓSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de gnosticism; propriu gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

GNÓSTIC2 ~ci m. Adept al gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

*gnóstic, -ă adj. și s. (vgr. gnostikós, d. gnósis, cunoaștere. V. dia- și prognostic). M. pl. Filosofĭ religioșĭ care pretind că aŭ o știință perfectă și transcendentă despre natura și atributele luĭ Dumnezeŭ. V. Crăcĭun.

gnostici m. pl. eretici din primul secol cari amestecau ideile orientale cu cele creștine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; f. sg. gnóstică, pl. gnóstice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-GNOSTIC „de cunoaștere, cognitiv”. ◊ gr. gnostikos „care cunoaște” > fr. -gnostique, germ. -gnostik, engl. -gnostic > rom. -gnostic.

Intrare: gnostic (adj.)
gnostic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnostic
  • gnosticul
  • gnosticu‑
  • gnostică
  • gnostica
plural
  • gnostici
  • gnosticii
  • gnostice
  • gnosticele
genitiv-dativ singular
  • gnostic
  • gnosticului
  • gnostice
  • gnosticei
plural
  • gnostici
  • gnosticilor
  • gnostice
  • gnosticelor
vocativ singular
plural
Intrare: gnostic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnostic
  • gnosticul
  • gnosticu‑
plural
  • gnostici
  • gnosticii
genitiv-dativ singular
  • gnostic
  • gnosticului
plural
  • gnostici
  • gnosticilor
vocativ singular
  • gnosticule
  • gnostice
plural
  • gnosticilor
Intrare: gnostic (suf.)
gnostic3 (suf.)
sufix (I7-S)
  • gnostic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gnostic (adj.)

  • 1. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

gnostic, -ă (persoană) gnostică

  • 1. Adept al gnosticismului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • diferențiere (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul.
    surse: DEX '98

etimologie:

gnostic (suf.)

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”.
    surse: DN

etimologie: