11 definiții pentru gnostic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique.

gnostic1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr gnostique] 1 a Care se referă la gnosticism. 2 a Care aparține gnosticismului. 3 smf Persoană care aderă la gnosticism.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul. – Din fr. gnostique.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -e, adj. Care se referă la gnosticism, privitor la gnosticism. ♦ (Substantivat) Adept al gnosticismului.

GNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaștere, de cunoaștere. // s.m. și f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique].

GNÓSTIC1, -Ă I. adj. referitor la cunoaștere. II. adj., s. m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique)

GNÓSTIC2 ~ci m. Adept al gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

*gnóstic, -ă adj. și s. (vgr. gnostikós, d. gnósis, cunoaștere. V. dia- și prognostic). M. pl. Filosofĭ religioșĭ care pretind că aŭ o știință perfectă și transcendentă despre natura și atributele luĭ Dumnezeŭ. V. Crăcĭun.

gnostici m. pl. eretici din primul secol cari amestecau ideile orientale cu cele creștine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; f. sg. gnóstică, pl. gnóstice

Intrare: gnostic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnostic
  • gnosticul
  • gnosticu‑
plural
  • gnostici
  • gnosticii
genitiv-dativ singular
  • gnostic
  • gnosticului
plural
  • gnostici
  • gnosticilor
vocativ singular
  • gnosticule
  • gnostice
plural
  • gnosticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gnostic, -ă (persoană) gnostică

  • 1. Adept al gnosticismului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • diferențiere (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul.
    surse: DEX '98

etimologie: