3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

gig2 sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: eg gig] 1 Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. 2 Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal.

GIG, giguri, s. n. Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

GIG2, giguri, s. n. Ambarcație de sport, lungă, cu pupa și prora ascuțite și cu scăunașe mobile pe care șed persoanele care manevrează vîslele.

GIG1, giguri, s. n. Val de pînză avînd lungimea de mai multe zeci de metri.

GIG2, giguri, s. n. Ambarcație de sport cu scăunașe mobile, pe care șed cei ce manevrează vîslele. – Fr. gigue (< engl.).

GIG1, giguri, s. n. Val mare de pînză. – Magh. vég.

GIG s.n. 1. Ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe mobile pentru vâslași. 2. Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. [< engl. gig].

GIG s. n. 1. ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe rulante pentru cei care trag la rame. 2. trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. (< engl. gig)

GIG ~uri n. Ambarcație sportivă ușoară cu scaune rulante, care servește pentru inițierea în canotaj. /<engl. gig

gig n. Mold. val de pânză sau suman (de 70-100 metri): se fac multe giguri de sumani CR. [Tr. vig = ung. VÉG].

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

vig sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/10 / V: virg / Pl: ~uri / E: mg vég (dal víg)] 1 (Pop) Val1 (36). 2 (Îrg) Sfârșit. 3 (Îe) A face (cuiva) ~A chinui (pe cineva). 4 (Îae) A distruge (pe cineva). 5 Scop.

vig s.n. (pop.) Val, sul, trîmbă (de pînză, de stofa etc.). • pl. -uri. și gig s.n. /<magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Popular) Val, sul de pînză, de postav sau de altă țesătură. Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. Tu Mariță nu mai sta, Ia foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.

VIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Sfîrșit, capăt. Omul, deacă să îngrașe de băutură și de beție, pînă la vig zvîrleaște în Dumnăzău cu păcatele sale. MOL. 1695, 56v. Vigh. Exitus. AC, 377. Despre iertarea păcatelor, care totdeuna va avea omul, numai de va duce în vig temătura lui. PP, 31v; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI, apud TEW; VCC, 18, 28. 44; MISC. SEC. XVII, 18r, 123v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PÎNEA PRUNCILOR, apud TEW. ♦ Scop. Pre ce vig s-o vedea [crucea]? „Direpților pre veselie, iară răilor spre rușine.” PP, 24r. Etimologie: magh.vég. Vezi și nevigăzuit, vigăzui. Cf. sîmcea, țeanchi (1); p r a v ă ț (1), p r o a ș c ă (3), ț e a n c h i (2).

vig n., pl. urĭ (ung. vég). Trans. Mold. Val (vălătuc, trîmbă) de postav: stofele se desfăceaŭ în bucățĭ saŭ „vigurĭ”; numele de „vig” ține pînă pe la 1650 măcar (Ĭorga, Negoț. 230). – În nord, pop. gig: la Humuleștĭ se fac multe gigurĭ de sumane (Cr.). V. chermea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIG s. v. sul, trâmbă, val, vălătuc.

vig s. v. SUL. TRÎMBĂ. VAL. VĂLĂTUC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

GIG2, gíguri, s. n. (Mold.) v. vig.

vig (-guri), s. n. – Val de țesătură rulată. – Var. Mold. gig. Mag. vég (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans. și Olt.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gig, giguri, s.n. (reg.) Val de pânză; vig.

Intrare: gig (barcă, trăsură)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
Intrare: gig (pânză)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vig
  • vigul
  • vigu‑
plural
  • viguri
  • vigurile
genitiv-dativ singular
  • vig
  • vigului
plural
  • viguri
  • vigurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vig
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vig
  • vigul
  • vigu‑
plural
  • viguri
  • vigurile
genitiv-dativ singular
  • vig
  • vigului
plural
  • viguri
  • vigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gig, gigurisubstantiv neutru

  • 1. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: semischif
  • 2. Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. DN
etimologie:

gig, gigurisubstantiv neutru

  • 1. Val de pânză având lungimea de mai multe zeci de metri. DLRLC DLRM
etimologie:

vig, vigurisubstantiv neutru

  • 1. popular Sul (de pânză, de stofă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. DLRLC
    • format_quote Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. DLRLC
    • format_quote Tu Mariță nu mai sta, Ia... foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.