GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

gig¹ sn vz vig

gig² sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: eg gig] 1 Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. 2 Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal.

GIG, giguri, s. n. Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

GIG², giguri, s. n. Ambarcație de sport, lungă, cu pupa și prora ascuțite și cu scăunașe mobile pe care șed persoanele care manevrează vîslele.

GIG¹, giguri, s. n. Val de pînză avînd lungimea de mai multe zeci de metri.

GIG¹, giguri, s. n. Val mare de pînză. – Magh. vég.

GIG², giguri, s. n. Ambarcație de sport cu scăunașe mobile, pe care șed cei ce manevrează vîslele. – Fr. gigue (< engl.).

GIG s.n. 1. Ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe mobile pentru vîslași. 2. Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. [< engl. gig].

GIG s. n. 1. ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe rulante pentru cei care trag la rame. 2. trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. (< engl. gig)

GIG ~uri n. Ambarcație sportivă ușoară cu scaune rulante, care servește pentru inițierea în canotaj. /<engl. gig

gig n. Mold. val de pânză sau suman (de 70-100 metri): se fac multe giguri de sumani CR. [Tr. vig = ung. VÉG].

gig, V. vig.

vig sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/10 / V: virg / Pl: ~uri / E: mg vég (dal víg)] 1 (Pop) Val¹ (36). 2 (Îrg) Sfârșit. 3 (Îe) A face (cuiva) ~A chinui (pe cineva). 4 (Îae) A distruge (pe cineva). 5 Scop.

virg sn vz vig

vig s.n. (pop.) Val, sul, trîmbă (de pînză, de stofa etc.). • pl. -uri. și gig s.n. /<magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Popular) Val, sul de pînză, de postav sau de altă țesătură. Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. Tu Mariță nu mai sta, Ia foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.

vig n. Tr. val de pânză. [V. gig].

vig n., pl. urĭ (ung. vég). Trans. Mold. Val (vălătuc, trîmbă) de postav: stofele se desfăceaŭ în bucățĭ saŭ „vigurĭ”; numele de „vig” ține pînă pe la 1650 măcar (Ĭorga, Negoț. 230). – În nord, pop. gig: la Humuleștĭ se fac multe gigurĭ de sumane (Cr.). V. chermea.

gig s. n., pl. giguri

gig s. n., pl. giguri

gig s. n., pl. giguri

vig (pop.) s. n., pl. viguri

vig (pop.) s. n., pl. viguri

vig s. n., pl. viguri

GIG², giguri, s. n. (Mold.) v. vig.

vig (-guri), s. n. – Val de țesătură rulată. – Var. Mold. gig. Mag. vég (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans. și Olt.

GIG s. (SPORT) semischif.

GIG s. (SPORT) semischif.

VIG s. v. sul, trâmbă, val, vălătuc.

vig s. v. SUL. TRÎMBĂ. VAL. VĂLĂTUC.

gig, giguri, s.n. (reg.) Val de pânză; vig.

VIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Sfîrșit, capăt. Omul, deacă să îngrașe de băutură și de beție, pînă la vig zvîrleaște în Dumnăzău cu păcatele sale. MOL. 1695, 56^v. Vigh. Exitus. AC, 377. Despre iertarea păcatelor, care totdeuna va avea omul, numai de va duce în vig temătura lui. PP, 31^v; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI, apud TEW; VCC, 18, 28. 44; MISC. SEC. XVII, 18^r, 123^v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PÎNEA PRUNCILOR, apud TEW. ♦ Scop. Pre ce vig s-o vedea [crucea]? „Direpților pre veselie, iară răilor spre rușine.” PP, 24^r. Etimologie: magh.vég. Vezi și nevigăzuit, vigăzui. Cf. sîmcea, țeanchi (1); p r a v ă ț (1), p r o a ș c ă (3), ț e a n c h i (2).