3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”.

GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”.

ghioci2 sn [At: DAMÉ / V: ghioc / P: ghioci / Pl: ~uri / E: tc göç] 1 Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. 2 (Pgn) Car.

ghioci1 vr [At: CHEST. II, 388/22 / Pzi: 3 ~cește / E: nct] (Reg; d. tencuială sau varul de pe pereți) A se coji.

GHIÓCI, ghiociuri, s. n. (Regional) Căruță (de obicei ferecată) care poate fi lungită prin mutarea cuiului care trece prin furculițele și inima ei. Cum să nu cîștige parale vătavul Dumitru cînd are așa cai, așa hamuri, așa ghiociuri! DUNĂREANU, CH. 18.

ghĭocĭ n., pl. urĭ (turc. göč, mutare, emigrare, adică „căruță de transport”). Sud. Căruță c’un singur cal întrebuințată pin porturĭ saŭ pin gărĭ la dus marfă (cereale, coloniale ș. a.). V. dicean, suĭan.

GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec.

GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec.

GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea).

ghioc3 sm [At: PANȚU, PL.2 / P: ghi-oc / V: (reg) dioc, ~oa sf / Pl: ~oci / E: nct] (Bot; reg) Albăstrea (Centaurea).

ghioc2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 3/2 / Pl: ~uri / E: lat coclea, -am cf găușel] 1 Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea). 2 (Prc) Cochilia ghiocurilor (1), întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. 3 (Înv; îe) A pune (cuiva) ~ la ureche A înșela pe cineva.

GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea).

GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Scoica albă și lucioasă a unui melc de mare (Cypraea moneta). Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. Mi-e inima ca un ghioc Ce-a strins în el tot cîntul vieții. TOMA, C. V. 35. ◊ Expr. Alb ca ghiocul = alb strălucitor, imaculat. Cămeașa... va face-o albă ca ghiocul. SBIERA, P. 45. Trei călușei am furat... Unu negru ca corbu, Unu alb ca ghiocu. ȘEZ. V 91. ♦ Scoică întrebuințată pentru a face pretinse preziceri asupra viitorului și soartei cuiva. (Atestat în forma de pl. ghioci) Pune-ți în părul tău negru ghioci în loc de flori, ca să am de unde lua unul, spre a-ți gîci. HOGAȘ, M. N. 28. ◊ A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici cu ajutorul ghiocului. Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica-n ghioc Și mi-a spus că mă mărit, Cu-un flăcău nepomenit. ȘEZ. VIII 28. – Pronunțat: ghi-oc.Pl. și: (s. m.) ghioci.

GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; mai ales la pl.) Vinețele. O fetiță de la țară... Se gătește la izvoară Cu ghioci și viorele. NEGRUZZI, la TDRG. – Pronunțat: ghi-oc.

GHIÓC ~uri n. 1) Melc de mare cu cochilia ovală, albă și lucioasă. 2) Cochilia acestui melc folosită ca podoabă sau pentru ghicit. * A da cu ~ul (sau a căuta (cuiva) în ~) a ghici cu ghiocul. /<lat. cloca

ghioc n. 1. specie de melc de mare (Cyprea moneta): țăranii îl atârnă de gâtul și de mâinile copiilor; 2. scoică albă cu care țigăncile pretind a ghici viitorul: a da cu ghiocul, a căuta în ghioc. [V. ghioacă].

ghioc m. Bot. albăstriță: cu ghioci și viorele NEGR. [Lat. GLAUCUS].

ghiociu n. car ce se poate lungi și scurta după voie cu ajutorul unui cuiu ce trece prin furculiță și prin inimă: ghiociurile n’au loitre, sunt ușoare și îndemânatece. [Turc. GÖC, mutare].

1) ghioc (est) și ghĭoc (vest) m. (d. ghioace, găoace). Un fel de melc marin (mare cît un oŭ de curcă și pestriț ca o blană de jaguar) care servea odinioară ca monetă în estu și sudu Asiiĭ și’n Africa, ĭar la noĭ îl întrebuințează Țigancele la ghicit (cypraea[1] moneta). Trans. Orbita ochĭuluĭ (în descîntece). V. melc. corectată

  1. În original: clypaea moneta, evident greșit. — LauraGellner

2) ghióc m. (din ghĭoc, din glăvoc = zglăvoc, rudă cu rus. golovok, albăstriță. Cp. și cu vgr. glaux, o plantă. V. ghiocel). Ghiocel. – La Panțu și dioc.

arată toate definițiile

Intrare: ghioci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghioci
  • ghiociul
  • ghiociu‑
plural
  • ghiociuri
  • ghiociurile
genitiv-dativ singular
  • ghioci
  • ghiociului
plural
  • ghiociuri
  • ghiociurilor
vocativ singular
plural
ghioc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghioc (floare)
ghioc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghioc
  • ghiocul
  • ghiocu‑
plural
  • ghioci
  • ghiocii
genitiv-dativ singular
  • ghioc
  • ghiocului
plural
  • ghioci
  • ghiocilor
vocativ singular
plural
ghioacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghioc (melc)
ghioc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghioc
  • ghiocul
  • ghiocu‑
plural
  • ghiocuri
  • ghiocurile
genitiv-dativ singular
  • ghioc
  • ghiocului
plural
  • ghiocuri
  • ghiocurilor
vocativ singular
plural
ghioc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghioc
  • ghiocul
  • ghiocu‑
plural
  • ghioci
  • ghiocii
genitiv-dativ singular
  • ghioc
  • ghiocului
plural
  • ghioci
  • ghiocilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghioci ghioc

  • 1. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cum să nu cîștige parale vătavul Dumitru cînd are așa cai, așa hamuri, așa ghiociuri! DUNĂREANU, CH. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă göç „mutare, emigrare”
    surse: DEX '98 DEX '09

ghioc (floare) Centaurea ghioacă

etimologie:

ghioc (melc) Centaurea

  • 1. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea).
    surse: DEX '09
    • 1.1. prin restricție Cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23.
        surse: DLRLC
      • Mi-e inima ca un ghioc Ce-a strins în el tot cîntul vieții. TOMA, C. V. 35.
        surse: DLRLC
      • Pune-ți în părul tău negru ghioci în loc de flori, ca să am de unde lua unul, spre a-ți gîci. HOGAȘ, M. N. 28.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Alb ca ghiocul = alb strălucitor, imaculat.
        exemple
        • Cămeașa... va face-o albă ca ghiocul. SBIERA, P. 45.
          surse: DLRLC
        • Trei călușei am furat... Unu negru ca corbu, Unu alb ca ghiocu. ȘEZ. V 91.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica-n ghioc Și mi-a spus că mă mărit, Cu-un flăcău nepomenit. ȘEZ. VIII 28.
          surse: DLRLC

etimologie: