ghioc³ sm [At: PANȚU, PL.² / P: ghi-oc / V: (reg) dioc, ~oacă sf / Pl: ~oci / E: nct] (Bot; reg) Albăstrea (Centaurea).

GHIOC² sm. 🌿 1 Plantă, cu flori roșii-violete, dispuse în capitule ovale; numită și „dioc”, „floarea-florilor”, „sglăvoc”, etc. (🖼 2371) (Centaurea phrygia) ¶ 2 = ALBASTRIȚĂ.

GHIOC¹, ghioci, s. m. (Bot.; mai ales la pl.) Vinețele. O fetiță de la țară... Se gătește la izvoară Cu ghioci și viorele. NEGRUZZI, la TDRG. – Pronunțat: ghi-oc.

ghioc m. Bot. albăstriță: cu ghioci și viorele NEGR. [Lat. GLAUCUS].

2) ghióc m. (din ghĭoc, din glăvoc = zglăvoc, rudă cu rus. golovok, albăstriță. Cp. și cu vgr. glaux, o plantă. V. ghiocel). Ghiocel. – La Panțu și dioc.

ghioacă³ sf vz ghioc

GHIOCEL¹ sm. dim. GHIOC¹.

ghioc¹ (albăstrea) s. m., pl. ghioci

ghioc² (melc) s. n., pl. ghiocuri

ghioc¹ (albăstrea) s. m., pl. ghioci

ghioc (bot. ) s. m., pl. ghioci

GHIOC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică.

GHIOC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) dioc, smoc, zglăvoc, floarea-florilor.

GHIOC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) dioc, smoc, zglăvoc, floarea-florilor.

ghioc s. v. ALBĂSTREA. ALBĂSTRICĂ. ALBĂSTRIȚĂ. VINEȚEA. VINEȚICĂ.