3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghintuit3, ~ă a [At: (a. 1745) URICARIUL XI, 225 / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui1] (D. țeava armelor de foc) Prevăzut cu ghinturi1.

ghintuit1 sn [At: DEX / E: ghintui1] 1-2 Ghintuire1 (1-2).

ghintuit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui2] Ferecat cu ghinturi2.

ghintuit2 sn [At: MDA ms / E: ghintui2] Ghintuire2.

GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.

GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.

GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui.V. ghintui.

GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui.V. ghintui.

GHINTUÍT, -Ă, ghintuiți, -te, adj. 1. (Despre țeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1). Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132. Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183. Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțetită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. 2. (Despre o ghioagă, o măciucă etc.) Ferecat, bătut cu ghinturi (2), țintuit. După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166.

ghintuit a. 1. cu țeava scobită pe dinăuntru spre a bate departe: durdă ghintuită POP.; 2. bătut cu cuie, țintuit: ghioagă ghintuită. [V. ghint].

ghintui1 vt [At: DAMÉ, T. / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] 1 A prevedea cu ghinturi țeava unei arme de foc. 2 (Iuz) A fileta un mic cilindru de metal, pentru a-l folosi ca șurub. corectată

ghintui2 vt [At: HASDEU, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] A fereca cu ghinturi un buzdugan, o ghioagă. corectată

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia ghinturi în partea interioară a unei țevi de armă de foc. 2. A fereca (un buzdugan, o ghioagă etc.) cu ghinturi (2). [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG.

A GHINTUÍ ~iésc tranz. 1) (țevi ale armelor de foc) A înzestra cu ghinturi. 2) (arme albe) A fereca cu ghinturi. /ghint + suf. ~ui

ghintuĭésc v. tr. (d. ghint; pol. gwintować). Înzestrez cu ghinturĭ: pușcă ghintuită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghintuít s. n., pl. ghintuíturi

ghintuít s. n., pl. ghintuíturi

ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă

ghintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghintuiáscă

ghintui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, conj. ghintuiască)

Intrare: ghintuit (adj.)
ghintuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitul
  • ghintuitu‑
  • ghintui
  • ghintuita
plural
  • ghintuiți
  • ghintuiții
  • ghintuite
  • ghintuitele
genitiv-dativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitului
  • ghintuite
  • ghintuitei
plural
  • ghintuiți
  • ghintuiților
  • ghintuite
  • ghintuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghintuit (fapt)
ghintuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitul
  • ghintuitu‑
plural
  • ghintuituri
  • ghintuiturile
genitiv-dativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitului
plural
  • ghintuituri
  • ghintuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghintui
  • ghintuire
  • ghintuit
  • ghintuitu‑
  • ghintuind
  • ghintuindu‑
singular plural
  • ghintuiește
  • ghintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghintuiesc
(să)
  • ghintuiesc
  • ghintuiam
  • ghintuii
  • ghintuisem
a II-a (tu)
  • ghintuiești
(să)
  • ghintuiești
  • ghintuiai
  • ghintuiși
  • ghintuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghintuiește
(să)
  • ghintuiască
  • ghintuia
  • ghintui
  • ghintuise
plural I (noi)
  • ghintuim
(să)
  • ghintuim
  • ghintuiam
  • ghintuirăm
  • ghintuiserăm
  • ghintuisem
a II-a (voi)
  • ghintuiți
(să)
  • ghintuiți
  • ghintuiați
  • ghintuirăți
  • ghintuiserăți
  • ghintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghintuiesc
(să)
  • ghintuiască
  • ghintuiau
  • ghintui
  • ghintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghintuit (adj.)

  • 1. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (Despre țeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1.).
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132.
        surse: DLRLC
      • Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183.
        surse: DLRLC
      • Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțelită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre o ghioagă, o măciucă etc.) Ferecat, bătut cu ghinturi (2.).
      surse: DLRLC sinonime: țintuit un exemplu
      exemple
      • După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ghintui
    surse: DEX '98 DEX '09

ghintuit (fapt)

  • 1. Faptul de a ghintui.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi ghintui
    surse: DEX '98 DEX '09

ghintui

  • 1. A prevedea cu ghinturi (1.) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A fereca cu ghinturi (2.) un buzdugan, o ghioagă etc.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ghint + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09