Definiția cu ID-ul 903059:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHINTUI, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia ghinturi în partea interioară a unei țevi de armă de foc. 2. A fereca (un buzdugan, o ghioagă etc.) cu ghinturi (2). [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG.