5 definiții pentru ghintuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.

GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.

ghintuit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui2] Ferecat cu ghinturi2.

ghintuit3, ~ă a [At: (a. 1745) URICARIUL XI, 225 / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui1] (D. țeava armelor de foc) Prevăzut cu ghinturi1.

GHINTUÍT, -Ă, ghintuiți, -te, adj. 1. (Despre țeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1). Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132. Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183. Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțetită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. 2. (Despre o ghioagă, o măciucă etc.) Ferecat, bătut cu ghinturi (2), țintuit. După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166.

ghintuit a. 1. cu țeava scobită pe dinăuntru spre a bate departe: durdă ghintuită POP.; 2. bătut cu cuie, țintuit: ghioagă ghintuită. [V. ghint].

Intrare: ghintuit (adj.)
ghintuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitul
  • ghintuitu‑
  • ghintui
  • ghintuita
plural
  • ghintuiți
  • ghintuiții
  • ghintuite
  • ghintuitele
genitiv-dativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitului
  • ghintuite
  • ghintuitei
plural
  • ghintuiți
  • ghintuiților
  • ghintuite
  • ghintuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghintuit (adj.)

  • 1. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (Despre țeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1.).
      exemple
      • Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132.
        surse: DLRLC
      • Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183.
        surse: DLRLC
      • Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțelită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre o ghioagă, o măciucă etc.) Ferecat, bătut cu ghinturi (2.).
      exemple
      • După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ghintui
    surse: DEX '98 DEX '09