3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghiduș, ~ă a [At: PRAVILA (1814), 152/2 / V: (reg) ~duși / Pl: ~i / E: ghidi + -uș] 1 (Mol) Bufon. 2-3 smf, a (Om) poznaș. 4 (Dep; d. oameni) Leneș.

GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.

GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.

GHIDÚȘ1, ghiduși, s. m. (Mold.) Om care face ghidușii; ștrengar, poznaș, mucalit. Ghidi! ghidi! ghiduș ce ești! CREANGĂ, P. 24.

GHIDÚȘ2, -Ă, ghiduși, -e, adj. Care exprimă ștrengărie, ghidușie; mucalit. Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48. Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. id. DR. II 53. Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127.

GHIDÚȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care face ghidușii; care se ține de pozne; poznaș; șotios; năzbâtios; nebunatic. /ghidi + suf. ~

ghiduș m. Mold. poznaș: a! ghidi, ghidi, ghiduș ce ești! CR. [Derivat din ghidi, cu sufixul (cf. jucăuș)].

ghidúș m. (din biduș, murdar [Trans.] d. ung. büdös, puturos, de unde înț. de „leneș, poznaș”). Est. Vechĭ. Actor. Azĭ. Poznaș, farsor, bufon. V. istrion.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe

ghidúș adj. m., pl. ghidúși; f. sg. ghidúșă, pl. ghidúșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIDÚȘ s. v. bufon, măscărici, paiață.

GHIDÚȘ adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

ghiduș s. v. BUFON. MĂSCĂRICI PAIAȚĂ.

ghiduș adj. v. GLUMEȚ. PIAZLIU. POZNAȘ. VESEL.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ghid/u, -ul, -uș v. Ghedeon II 1, 6.

Intrare: Ghiduș
Ghiduș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ghiduș
Intrare: ghiduș (adj.)
ghiduș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiduș
  • ghidușul
  • ghidușu‑
  • ghidușă
  • ghidușa
plural
  • ghiduși
  • ghidușii
  • ghidușe
  • ghidușele
genitiv-dativ singular
  • ghiduș
  • ghidușului
  • ghidușe
  • ghidușei
plural
  • ghiduși
  • ghidușilor
  • ghidușe
  • ghidușelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghiduș (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiduș
  • ghidușul
  • ghidușu‑
plural
  • ghiduși
  • ghidușii
genitiv-dativ singular
  • ghiduș
  • ghidușului
plural
  • ghiduși
  • ghidușilor
vocativ singular
  • ghidușule
  • ghidușe
plural
  • ghidușilor
ghiduși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiduș ghidușă ghiduși

  • 1. familiar (Persoană) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie.
    exemple
    • Ghidi! ghidi! ghiduș ce ești! CREANGĂ, P. 24.
      surse: DLRLC
    • Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48.
      surse: DLRLC
    • Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. HOGAȘ, DR. II 53.
      surse: DLRLC
    • Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ghidi + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09