GHIDUȘ², -Ă, ghiduși, -e, adj. Care exprimă ștrengărie, ghidușie; mucalit. Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48. Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. id. DR. II 53. Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127.