13 definiții pentru mucalit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.

mucalit, ~ă [At: VALIAN, V / V: (rar) ~căl~ / Pl: ~iți, ~e / E: tc mukallit] 1 a (D. oameni; pex d. mimica, atitudinea, felul lor de a fi etc.) Care stârnește râsul, păstrând o aparentă seriozitate Vz ghiduș, poznaș, șugubăț. 2 (Nob; îe) A~i veni cuiva ~ A i se părea caraghios, vrednic de râs. 3 a (D. creațiile oamenilor) Comic sub aparența seriozității. 4 a (Nob) Indispus. 5 a Cicălitor. 6 sm (Îvr) Bufon la curtea suveranilor.

MUCALÍT2, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre persoane) Care știe să înfățișeze latura comică a lucrurilor, păstrîndu-și un aer serios; care sub aparență serioasă provoacă rîs, bună dispoziție; ale cărui vorbe sau atitudini sînt amuzante; glumeț, poznaș, ghiduș. Acum douăzeci și cinci de ani era un scriitoraș la tribunalul din Tîrgoviște. Dar mucalit... lucru mare. VLAHUȚĂ, O. A. 207. Cum venea el, nu era chip să nu rîzi, atît e de mucalit. CONTEMPORANUL, VIII 197. Bărbatu-meu îi tare mucalit, bată-l-ar norocu c-un car de galbeni. ALECSANDRI, T. I 131. ◊ (Despre gesturi, vorbe, manifestări ale oamenilor) Cîntă, îndelungă vreme, cîntece mucalite care plăceau mult celor de față. CAMIL PETRESCU, O. I 130. ◊ (Adverbial) Și în mustărie crezi că nu te-a văzut nimeni? întrebă Ghica, glumind mereu și controlînd mucalit fereastra. V. ROM. octombrie 1953, 75. ◊ (Substantivat) Și ce mai pică pe de lături... completă un mucalit. REBREANU, R. II 82. Mucalitul... a și trimit o glumă de s-au zdruncinat și ferestrele de rîs. I. BOTEZ, ȘC. 159.

MUCALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care poate provoca râsul păstrând un aer de seriozitate. /<turc. mukallit

mucalit a. și m. Mold. caraghios: tare ești mucalit! AL. [Turc. MUKALLID, lit. cel ce imită].

mucalít, -ă adj. și s. (turc. ar. mukallid, part. prezent d. ar. taklid, a imita). Fam. Comic, bufon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mucalit adj. m., pl. mucaliți; f. mucali, pl. mucalite

mucalit adj. m., pl. mucaliți; f. mucalită, pl. mucalite

mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. sg. mucalítă, pl. mucalíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUCALÍT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

mucalit adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.

Intrare: mucalit (adj.)
mucalit1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucalit
  • mucalitul
  • mucalitu‑
  • mucali
  • mucalita
plural
  • mucaliți
  • mucaliții
  • mucalite
  • mucalitele
genitiv-dativ singular
  • mucalit
  • mucalitului
  • mucalite
  • mucalitei
plural
  • mucaliți
  • mucaliților
  • mucalite
  • mucalitelor
vocativ singular
  • mucalitule
  • mucalite
  • mucali
  • mucalito
plural
  • mucaliților
  • mucalitelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mucalit, mucaliadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acum douăzeci și cinci de ani era un scriitoraș la tribunalul din Tîrgoviște. Dar mucalit... lucru mare. VLAHUȚĂ, O. A. 207. DLRLC
    • format_quote Cum venea el, nu era chip să nu rîzi, atît e de mucalit. CONTEMPORANUL, VIII 197. DLRLC
    • format_quote Bărbatu-meu îi tare mucalit, bată-l-ar norocu c-un car de galbeni. ALECSANDRI, T. I 131. DLRLC
    • format_quote Cîntă, îndelungă vreme, cîntece mucalite care plăceau mult celor de față. CAMIL PETRESCU, O. I 130. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Și în mustărie crezi că nu te-a văzut nimeni? întrebă Ghica, glumind mereu și controlînd mucalit fereastra. V. ROM. octombrie 1953, 75. DLRLC
    • format_quote Și ce mai pică pe de lături... completă un mucalit. REBREANU, R. II 82. DLRLC
    • format_quote Mucalitul... a și trîntit o glumă de s-au zdruncinat și ferestrele de rîs. I. BOTEZ, ȘC. 159. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.