12 definiții pentru mucalit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.

mucalit, ~ă [At: VALIAN, V / V: (rar) ~căl~ / Pl: ~iți, ~e / E: tc mukallit] 1 a (D. oameni; pex d. mimica, atitudinea, felul lor de a fi etc.) Care stârnește râsul, păstrând o aparentă seriozitate Vz ghiduș, poznaș, șugubăț. 2 (Nob; îe) A~i veni cuiva ~ A i se părea caraghios, vrednic de râs. 3 a (D. creațiile oamenilor) Comic sub aparența seriozității. 4 a (Nob) Indispus. 5 a Cicălitor. 6 sm (Îvr) Bufon la curtea suveranilor.

MUCALÍT2, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre persoane) Care știe să înfățișeze latura comică a lucrurilor, păstrîndu-și un aer serios; care sub aparență serioasă provoacă rîs, bună dispoziție; ale cărui vorbe sau atitudini sînt amuzante; glumeț, poznaș, ghiduș. Acum douăzeci și cinci de ani era un scriitoraș la tribunalul din Tîrgoviște. Dar mucalit... lucru mare. VLAHUȚĂ, O. A. 207. Cum venea el, nu era chip să nu rîzi, atît e de mucalit. CONTEMPORANUL, VIII 197. Bărbatu-meu îi tare mucalit, bată-l-ar norocu c-un car de galbeni. ALECSANDRI, T. I 131. ◊ (Despre gesturi, vorbe, manifestări ale oamenilor) Cîntă, îndelungă vreme, cîntece mucalite care plăceau mult celor de față. CAMIL PETRESCU, O. I 130. ◊ (Adverbial) Și în mustărie crezi că nu te-a văzut nimeni? întrebă Ghica, glumind mereu și controlînd mucalit fereastra. V. ROM. octombrie 1953, 75. ◊ (Substantivat) Și ce mai pică pe de lături... completă un mucalit. REBREANU, R. II 82. Mucalitul... a și trimit o glumă de s-au zdruncinat și ferestrele de rîs. I. BOTEZ, ȘC. 159.

MUCALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care poate provoca râsul păstrând un aer de seriozitate. /<turc. mukallit

mucalit a. și m. Mold. caraghios: tare ești mucalit! AL. [Turc. MUKALLID, lit. cel ce imită].

mucalít, -ă adj. și s. (turc. ar. mukallid, part. prezent d. ar. taklid, a imita). Fam. Comic, bufon.

mucălit, ~ă a vz mucalit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. mucalítă, pl. mucalíte

mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. sg. mucalítă, pl. mucalíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCALÍT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

mucalit adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.

Intrare: mucalit (adj.)
mucalit1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucalit
  • mucalitul
  • mucalitu‑
  • mucali
  • mucalita
plural
  • mucaliți
  • mucaliții
  • mucalite
  • mucalitele
genitiv-dativ singular
  • mucalit
  • mucalitului
  • mucalite
  • mucalitei
plural
  • mucaliți
  • mucaliților
  • mucalite
  • mucalitelor
vocativ singular
  • mucalitule
  • mucalite
  • mucali
  • mucalito
plural
  • mucaliților
  • mucalitelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucalit (adj.)

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios.
    exemple
    • Acum douăzeci și cinci de ani era un scriitoraș la tribunalul din Tîrgoviște. Dar mucalit... lucru mare. VLAHUȚĂ, O. A. 207.
      surse: DLRLC
    • Cum venea el, nu era chip să nu rîzi, atît e de mucalit. CONTEMPORANUL, VIII 197.
      surse: DLRLC
    • Bărbatu-meu îi tare mucalit, bată-l-ar norocu c-un car de galbeni. ALECSANDRI, T. I 131.
      surse: DLRLC
    • Cîntă, îndelungă vreme, cîntece mucalite care plăceau mult celor de față. CAMIL PETRESCU, O. I 130.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Și în mustărie crezi că nu te-a văzut nimeni? întrebă Ghica, glumind mereu și controlînd mucalit fereastra. V. ROM. octombrie 1953, 75.
      surse: DLRLC
    • Și ce mai pică pe de lături... completă un mucalit. REBREANU, R. II 82.
      surse: DLRLC
    • Mucalitul... a și trîntit o glumă de s-au zdruncinat și ferestrele de rîs. I. BOTEZ, ȘC. 159.
      surse: DLRLC

etimologie: