16 intrări

Articole pe această temă:

71 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

galben, ~ă [At: TETRAEV. (1574), 245 / V: (reg) ~băn, ~bân, ~bin / Pl: ~i, ~e / E: ml galbinus] 1 a De culoarea aurului, a lămâii, a mălaiului. 2 a (Îc) ~ deschis sau ~pal Gălbui. 3 a (Îc) ~ închis De o nuanță galbenă (1) mai întunecată. 4 a (Pop; îs) ~ ca șofranul De o nuanță galbenă (1) intensă, aproape strălucitoare. 5 a (Îc) ~ verzui De o nuanță galbenă (1) care bate înspre verde-deschis. 6 sn Culoare fundamentală a spectrului solar, situat între portocaliu și verde. 7 av (Îe) A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor A-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. 8 a (D. culoarea feței unei persoane sau d. părțile corpului; pex; d. oameni) Palid. 9 a (Îe) ~ de spaimă Care s-a făcut (brusc) palid din cauza unei spaime puternice. 10-11 a (Îe) A se face sau a fi ~ ca ceara (sau ca turta de ceară sau ca lămâia) A se face sau a fi palid din cauza unei boli sau a unei emoții. 12 a (Îc) Friguri ~e Boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, care se caracterizează prin febră și colorarea pielii în galben (2). 13 a (Irn; îe) ~ de gras Foarte slab și palid Si: străveziu Cf vânăt. 14 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galben-brună a pielii. 15 a (D. părul oamenilor) Blond Si: (pop) bălan, plăvit. 16 a (D. părul sau culoarea cailor) Șarg. 17 smf Animal domestic cu părul șarg. 18 sm (Pex; reg) Cal șarg. 19 sm (Pop; în basme; ic) ~-de-soare Cal năzdrăvan. 20 Colorant, pigment galben (1). 21 sn (Prin metonimie; adesea precedat de prepozițiile „pe”, „în”, „cu”) Pe, în sau cu o haină, pânză, lucru etc. de culoare galbenă (1). 22 sn (Chm; îc) ~ de cadmiu Sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. 23 sn (Chm; îc) ~ de crom Pigment galben (1) folosit pentru obținerea verdelui. 24 sn (Chm; îc) ~ de anilină Paraaminoazobenzen. 25 sm Monedă de aur, de valori variabile. 26 sm (Spc; după țara de origine; îc) ~ venetic Galben (25) de Veneția. 27 sm (Spc; îc) ~ împărătesc Galben (25) austriac. 28 sm (Spc; îc) ~ olandez Galben (25) de Olanda. 29 sf (Îc) ~ă de Odobești Specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. 30 sf, sn (Îac) Vin obținut din galbenă (29) de Odobești. 31 sfp (Reg) Corcodușe. 32 a (Bot; îc) Lemn ~ Drăcilă (Berberis vulgaris). 33 smp (Înv) Impozit perceput în galbeni în țările române în sec. XVII. corectată

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., s. n., s. m., s. f. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii etc. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună. ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = soi de viță-de-vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., s. n., s. m.] – Lat. galbinus.

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii[1] etc. ◊ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuințată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în țările românești. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus. modificată

  1. În original, probabil incorect a lămâiei. cata

GÁLBEN1 s. n. Una dintre culorile spectrului solar, situată între portocaliu și verde. Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66. S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55. ◊ Galben de alizarină = materie colorantă întrebuințată în industria textilă. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabricarea unor coloranți. Galben de crom = cromat de plumb, folosit ca pigment la prepararea vopselelor.

GÁLBEN2, galbeni, s. m. Veche monedă de aur străină, care a circulat și în țările romînești și al cărei curs a variat după timp și după țările de origine. Vestit era odată lăutarul! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori cu galbeni fu umplută Și-n loc de vin, cu aur plin paharul! IOSIF, P. 28. De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gît purta o salbă de galbeni. CREANGĂ, P. 291. De primești, îți dau doi galbeni pe chila de grîu, pe loc. ALECSANDRI, T. I 348.

GÁLBEN3, -Ă, galbeni, -e, adj. De culoarea aurului, a cerii, a lămîii, a șofranului etc. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri! GALACTION, O. I 349. Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290. De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78. ◊ Rasă galbenă = unul dintre grupurile de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă, transmisă de o specie de țînțari, răspîndită în țările tropicale și caracterizată prin febră și icter. ◊ (Substantivat, în expr.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a i se face rău, a-i veni amețeală. Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98. ◊ (Adverbial) Prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470. ♦ (Despre chipul omului sau despre părți ale chipului; p. ext. despre oameni) Palid; de o culoare cadaverică. Era galben la față de mînie.Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de nesomn. DUMITRIU, P. F. 32. Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283. Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28. ◊ Expr. (A se face) galben ea ceara sau ca turta (sau ca făclia) de ceară = (a deveni) palid de spaimă sau din cauza unei boli, a unei epuizări fizice. Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102. Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul cailor) Șarg. Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și rămase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10.

gálben1 adj. m., pl. gálbeni; f. gálbenă, pl. gálbene

gálben3 (substanță, colorant, pigment) s. n.

gálben2 (monedă) s. m., pl. gálbeni

gálben (monedă) s. m., pl. gálbeni

gálben adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gálbenă, pl. gálbene

GÁLBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. șarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimț. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)

gálben (gálbenă), adj.1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S. m. și f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime și valoare variabilă. – 6. (S. f.) Varietate de struguri de proveniență din Odobești. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Pușcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaș, s. m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s. f. (icter; rar, gălbenuș; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s. f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s. m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s. f. (hreniță, Nasturtium); gălbinică, s. f. (mușețel, Matricaria chamomilla); gălbeneț, s. n. (galbeni, bănet); gălbeneț (var. gălbineț), adj. (oacheș); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniță, s. f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuș, s. m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuș, s. n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuț, s. m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s. m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucișare cu alburiu; gălbenime, s. f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-și pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).

GÁLBEN3 ~i m. înv. Monedă de aur străină cu circulație și în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinus

GÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. * A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea amețeli. /<lat. galbinus

GÁLBEN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ◊ Rasă ~ă (sau mongoloidă) populație din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în țările tropicale de către țânțari. 2) (despre față sau despre alte părți ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). * A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus

galben a. 1. de coloarea soarelui sau a lămâii: galben ca făclia de galbenă ceară AL.; 2. galben la față, palid. [Lat. GALBINUS]. ║ n. coloarea galbenă. ║ m. 1. monedă de aur în valoare de 11 lei și 75 bani: galbeni împărătești adică austriaci. (V. ughiu, venetic) (lit. monedă galbenă); 2. cal galben: călare pe galbenul POP.

gálben, -ă adj. (lat. gálbinus, gălbiŭ, d. galbus, galben verziŭ, rudă cu flavus, blond, fulvus, roșcat, și vsl. plavĭnŭ, galben; fr. jaune, din falne. V. plávan). De coloarea gălbenușuluĭ, între portocaliŭ și verde: ceara, auru, lămîĭa aŭ o coloare galbenă. Palid: om galben de frică. S. m. O monetă austriacă de aur în valoare de 11 francĭ și 75 de banĭ (37 de leĭ vechĭ. V. florin). S. n. Coloarea galbenă. Frigurĭ galbene, o boală gastro-intestinală foarte gravă care îngălbenește pelea. – În est galbăn, pl. -enĭ, -ene, pop. galbîn, pl. -inĭ, -ine.

arată toate definițiile

Intrare: galben (culoare)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galben galbenul
plural
genitiv-dativ singular galben galbenului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galbin galbinul
plural
genitiv-dativ singular galbin galbinului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: galben (adj.)
galben1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galben galbenul galbenă galbena
plural galbeni galbenii galbene galbenele
genitiv-dativ singular galben galbenului galbene galbenei
plural galbeni galbenilor galbene galbenelor
vocativ singular
plural
galbăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galbin galbinul galbină galbina
plural galbini galbinii galbine galbinele
genitiv-dativ singular galbin galbinului galbine galbinei
plural galbini galbinilor galbine galbinelor
vocativ singular
plural
Intrare: Galben
Galben nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: galben (monedă)
galben2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galben galbenul
plural galbeni galbenii
genitiv-dativ singular galben galbenului
plural galbeni galbenilor
vocativ singular
plural
galbin2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galbin galbinul
plural galbini galbinii
genitiv-dativ singular galbin galbinului
plural galbini galbinilor
vocativ singular
plural
Intrare: crin-galben
crin-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-galben crinul-galben
plural crini-galbeni crinii-galbeni
genitiv-dativ singular crin-galben crinului-galben
plural crini-galbeni crinilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: dosnică-galbenă
dosnică-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dosnică-galbenă dosnica-galbenă
plural dosnice-galbene dosnicele-galbene
genitiv-dativ singular dosnice-galbene dosnicei-galbene
plural dosnice-galbene dosnicelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: găinușă-galbenă
găinușă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găinușă-galbenă găinușa-galbenă
plural găinușe-galbene găinușele-galbene
genitiv-dativ singular găinușe-galbene găinușei-galbene
plural găinușe-galbene găinușelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: imortelă-galbenă
imortelă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imortelă-galbenă imortela-galbenă
plural imortele-galbene imortelele-galbene
genitiv-dativ singular imortele-galbene imortelei-galbene
plural imortele-galbene imortelelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: in-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular in-galben inul-galben
plural
genitiv-dativ singular in-galben inului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rujă-galbenă
rujă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rujă-galbenă ruja-galbenă
plural ruji-galbene rujile-galbene
genitiv-dativ singular ruji-galbene rujii-galbene
plural ruji-galbene rujilor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: rutișor-galben
rutișor-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rutișor-galben rutișorul-galben
plural rutișori-galbeni rutișorii-galbeni
genitiv-dativ singular rutișor-galben rutișorului-galben
plural rutișori-galbeni rutișorilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: sugel-galben
sugel-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sugel-galben sugelul-galben
plural sugei-galbeni sugeii-galbeni
genitiv-dativ singular sugel-galben sugelului-galben
plural sugei-galbeni sugeilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: sovârf-galben
sovârf-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sovârf-galben sovârful-galben
plural sovârfi-galbeni sovârfii-galbeni
genitiv-dativ singular sovârf-galben sovârfului-galben
plural sovârfi-galbeni sovârfilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: burete-galben
burete-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular burete-galben buretele-galben
plural bureți-galbeni bureții-galbeni
genitiv-dativ singular burete-galben buretelui-galben
plural bureți-galbeni bureților-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: zglăvoc-galben
zglăvoc-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zglăvoc-galben zglăvocul-galben
plural zglăvoci-galbeni zglăvocii-galbeni
genitiv-dativ singular zglăvoc-galben zglăvocului-galben
plural zglăvoci-galbeni zglăvocilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: scai-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scai-galben scaiul-galben
plural
genitiv-dativ singular scai-galben scaiului-galben
plural
vocativ singular
plural

galben (adj.) galbăn galbân galbin

  • 1. De culoarea aurului, a lămâii etc.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: gălbior (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri! GALACTION, O. I 349.
      surse: DLRLC
    • Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290.
      surse: DLRLC
    • De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170.
        surse: DLRLC
      • A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102.
        surse: DLRLC
      • Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie (și) substantivat neutru A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: palid 4 exemple
      exemple
      • Era galben la față de mânie.
        surse: DLRLC
      • Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de nesomn. DUMITRIU, P. F. 32.
        surse: DLRLC
      • Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283.
        surse: DLRLC
      • Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28.
        surse: DLRLC
    • 1.6. Despre părul oamenilor:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blond
    • 1.7. Despre părul sau culoarea cailor:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șarg un exemplu
      exemple
      • Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și rămase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

galben (culoare) galbin

  • 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66.
      surse: DLRLC
    • S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură.
        surse: DEX '09
      • 1.1.2. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.3. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui.
        surse: DEX '09
      • 1.1.4. Galben de alizarină = materie colorantă întrebuințată în industria textilă.
        surse: DLRLC
      • 1.1.5. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabricarea unor coloranți.
        surse: DLRLC

etimologie:

galben (monedă) galbin

  • 1. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: gălbenaș gălbior (monedă) 3 exemple
    exemple
    • Vestit era odată lăutarul! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori cu galbeni fu umplută Și-n loc de vin, cu aur plin paharul! IOSIF, P. 28.
      surse: DLRLC
    • De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gît purta o salbă de galbeni. CREANGĂ, P. 291.
      surse: DLRLC
    • De primești, îți dau doi galbeni pe chila de grîu, pe loc. ALECSANDRI, T. I 348.
      surse: DLRLC

etimologie:

scai-galben

etimologie:

zglăvoc-galben

etimologie: