16 intrări

Articole pe această temă:

72 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

galben, ~ă [At: TETRAEV. (1574), 245 / V: (reg) ~băn, ~bân, ~bin / Pl: ~i, ~e / E: ml galbinus] 1 a De culoarea aurului, a lămâii, a mălaiului. 2 a (Îc) ~ deschis sau ~pal Gălbui. 3 a (Îc) ~ închis De o nuanță galbenă (1) mai întunecată. 4 a (Pop; îs) ~ ca șofranul De o nuanță galbenă (1) intensă, aproape strălucitoare. 5 a (Îc) ~ verzui De o nuanță galbenă (1) care bate înspre verde-deschis. 6 sn Culoare fundamentală a spectrului solar, situat între portocaliu și verde. 7 av (Îe) A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor A-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. 8 a (D. culoarea feței unei persoane sau d. părțile corpului; pex; d. oameni) Palid. 9 a (Îe) ~ de spaimă Care s-a făcut (brusc) palid din cauza unei spaime puternice. 10-11 a (Îe) A se face sau a fi ~ ca ceara (sau ca turta de ceară sau ca lămâia) A se face sau a fi palid din cauza unei boli sau a unei emoții. 12 a (Îc) Friguri ~e Boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, care se caracterizează prin febră și colorarea pielii în galben (2). 13 a (Irn; îe) ~ de gras Foarte slab și palid Si: străveziu Cf vânăt. 14 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galben-brună a pielii. 15 a (D. părul oamenilor) Blond Si: (pop) bălan, plăvit. 16 a (D. părul sau culoarea cailor) Șarg. 17 smf Animal domestic cu părul șarg. 18 sm (Pex; reg) Cal șarg. 19 sm (Pop; în basme; ic) ~-de-soare Cal năzdrăvan. 20 Colorant, pigment galben (1). 21 sn (Prin metonimie; adesea precedat de prepozițiile „pe”, „în”, „cu”) Pe, în sau cu o haină, pânză, lucru etc. de culoare galbenă (1). 22 sn (Chm; îc) ~ de cadmiu Sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. 23 sn (Chm; îc) ~ de crom Pigment galben (1) folosit pentru obținerea verdelui. 24 sn (Chm; îc) ~ de anilină Paraaminoazobenzen. 25 sm Monedă de aur, de valori variabile. 26 sm (Spc; după țara de origine; îc) ~ venetic Galben (25) de Veneția. 27 sm (Spc; îc) ~ împărătesc Galben (25) austriac. 28 sm (Spc; îc) ~ olandez Galben (25) de Olanda. 29 sf (Îc) ~ă de Odobești Specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. 30 sf, sn (Îac) Vin obținut din galbenă (29) de Odobești. 31 sfp (Reg) Corcodușe. 32 a (Bot; îc) Lemn ~ Drăcilă (Berberis vulgaris). 33 smp (Înv) Impozit perceput în galbeni în țările române în sec. XVII. corectată

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., s. n., s. m., s. f. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii etc. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună. ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = soi de viță-de-vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., s. n., s. m.] – Lat. galbinus.

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii[1] etc. ◊ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuințată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în țările românești. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus. modificată

  1. În original, probabil incorect a lămâiei. cata

GÁLBEN1 s. n. Una dintre culorile spectrului solar, situată între portocaliu și verde. Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66. S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55. ◊ Galben de alizarină = materie colorantă întrebuințată în industria textilă. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabricarea unor coloranți. Galben de crom = cromat de plumb, folosit ca pigment la prepararea vopselelor.

GÁLBEN2, galbeni, s. m. Veche monedă de aur străină, care a circulat și în țările romînești și al cărei curs a variat după timp și după țările de origine. Vestit era odată lăutarul! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori cu galbeni fu umplută Și-n loc de vin, cu aur plin paharul! IOSIF, P. 28. De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gît purta o salbă de galbeni. CREANGĂ, P. 291. De primești, îți dau doi galbeni pe chila de grîu, pe loc. ALECSANDRI, T. I 348.

GÁLBEN3, -Ă, galbeni, -e, adj. De culoarea aurului, a cerii, a lămîii, a șofranului etc. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri! GALACTION, O. I 349. Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290. De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78. ◊ Rasă galbenă = unul dintre grupurile de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă, transmisă de o specie de țînțari, răspîndită în țările tropicale și caracterizată prin febră și icter. ◊ (Substantivat, în expr.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a i se face rău, a-i veni amețeală. Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98. ◊ (Adverbial) Prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470. ♦ (Despre chipul omului sau despre părți ale chipului; p. ext. despre oameni) Palid; de o culoare cadaverică. Era galben la față de mînie.Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de nesomn. DUMITRIU, P. F. 32. Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283. Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28. ◊ Expr. (A se face) galben ea ceara sau ca turta (sau ca făclia) de ceară = (a deveni) palid de spaimă sau din cauza unei boli, a unei epuizări fizice. Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102. Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul cailor) Șarg. Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și rămase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10.

GÁLBEN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ◊ Rasă ~ă (sau mongoloidă) populație din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în țările tropicale de către țânțari. 2) (despre față sau despre alte părți ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). * A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus

GÁLBEN3 ~i m. înv. Monedă de aur străină cu circulație și în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinus

GÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. * A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea amețeli. /<lat. galbinus

galben a. 1. de coloarea soarelui sau a lămâii: galben ca făclia de galbenă ceară AL.; 2. galben la față, palid. [Lat. GALBINUS]. ║ n. coloarea galbenă. ║ m. 1. monedă de aur în valoare de 11 lei și 75 bani: galbeni împărătești adică austriaci. (V. ughiu, venetic) (lit. monedă galbenă); 2. cal galben: călare pe galbenul POP.

gálben, -ă adj. (lat. gálbinus, gălbiŭ, d. galbus, galben verziŭ, rudă cu flavus, blond, fulvus, roșcat, și vsl. plavĭnŭ, galben; fr. jaune, din falne. V. plávan). De coloarea gălbenușuluĭ, între portocaliŭ și verde: ceara, auru, lămîĭa aŭ o coloare galbenă. Palid: om galben de frică. S. m. O monetă austriacă de aur în valoare de 11 francĭ și 75 de banĭ (37 de leĭ vechĭ. V. florin). S. n. Coloarea galbenă. Frigurĭ galbene, o boală gastro-intestinală foarte gravă care îngălbenește pelea. – În est galbăn, pl. -enĭ, -ene, pop. galbîn, pl. -inĭ, -ine.

galbân, ~ă a, smf vz galben

GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

GÁLBIN, -Ă adj., subst. v. galben.

Hoang-Ho n. sau Fluviul-Galben, mare fluviu în China, izvorește din Tibet și se varsă în golful Pecili: 3760 km.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gálben3 (substanță, colorant, pigment) s. n.

gálben1 adj. m., pl. gálbeni; f. gálbenă, pl. gálbene

gálben2 (monedă) s. m., pl. gálbeni

arată toate definițiile

Intrare: Galben
Galben nume propriu
nume propriu (I3)
  • Galben
Intrare: galben (adj.)
galben1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galben
  • galbenul
  • galbenu‑
  • galbenă
  • galbena
plural
  • galbeni
  • galbenii
  • galbene
  • galbenele
genitiv-dativ singular
  • galben
  • galbenului
  • galbene
  • galbenei
plural
  • galbeni
  • galbenilor
  • galbene
  • galbenelor
vocativ singular
plural
galbăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galbin
  • galbinul
  • galbinu‑
  • galbină
  • galbina
plural
  • galbini
  • galbinii
  • galbine
  • galbinele
genitiv-dativ singular
  • galbin
  • galbinului
  • galbine
  • galbinei
plural
  • galbini
  • galbinilor
  • galbine
  • galbinelor
vocativ singular
plural
Intrare: galben (culoare)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galben
  • galbenul
  • galbenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galben
  • galbenului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galbin
  • galbinul
  • galbinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galbin
  • galbinului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: galben (monedă)
galben2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galben
  • galbenul
  • galbenu‑
plural
  • galbeni
  • galbenii
genitiv-dativ singular
  • galben
  • galbenului
plural
  • galbeni
  • galbenilor
vocativ singular
plural
galbin2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galbin
  • galbinul
  • galbinu‑
plural
  • galbini
  • galbinii
genitiv-dativ singular
  • galbin
  • galbinului
plural
  • galbini
  • galbinilor
vocativ singular
plural
Intrare: burete-galben
burete-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-galben
  • buretele-galben
plural
  • bureți-galbeni
  • bureții-galbeni
genitiv-dativ singular
  • burete-galben
  • buretelui-galben
plural
  • bureți-galbeni
  • bureților-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: crin-galben
crin-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crin-galben
  • crinul-galben
plural
  • crini-galbeni
  • crinii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • crin-galben
  • crinului-galben
plural
  • crini-galbeni
  • crinilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: dosnică-galbenă
dosnică-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dosnică-galbenă
  • dosnica-galbenă
plural
  • dosnice-galbene
  • dosnicele-galbene
genitiv-dativ singular
  • dosnice-galbene
  • dosnicei-galbene
plural
  • dosnice-galbene
  • dosnicelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: găinușă-galbenă
găinușă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-galbenă
  • găinușa-galbenă
plural
  • găinușe-galbene
  • găinușele-galbene
genitiv-dativ singular
  • găinușe-galbene
  • găinușei-galbene
plural
  • găinușe-galbene
  • găinușelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: imortelă-galbenă
imortelă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imortelă-galbenă
  • imortela-galbenă
plural
  • imortele-galbene
  • imortelele-galbene
genitiv-dativ singular
  • imortele-galbene
  • imortelei-galbene
plural
  • imortele-galbene
  • imortelelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: in-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-galben
  • inul-galben
plural
genitiv-dativ singular
  • in-galben
  • inului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rujă-galbenă
rujă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujă-galbenă
  • ruja-galbenă
plural
  • ruji-galbene
  • rujile-galbene
genitiv-dativ singular
  • ruji-galbene
  • rujii-galbene
plural
  • ruji-galbene
  • rujilor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: rutișor-galben
rutișor-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutișor-galben
  • rutișorul-galben
plural
  • rutișori-galbeni
  • rutișorii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • rutișor-galben
  • rutișorului-galben
plural
  • rutișori-galbeni
  • rutișorilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: scai-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scai-galben
  • scaiul-galben
plural
genitiv-dativ singular
  • scai-galben
  • scaiului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sovârf-galben
sovârf-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârful-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârfului-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: sugel-galben
sugel-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sugel-galben
  • sugelul-galben
plural
  • sugei-galbeni
  • sugeii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • sugel-galben
  • sugelului-galben
plural
  • sugei-galbeni
  • sugeilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: zglăvoc-galben
zglăvoc-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoc-galben
  • zglăvocul-galben
plural
  • zglăvoci-galbeni
  • zglăvocii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • zglăvoc-galben
  • zglăvocului-galben
plural
  • zglăvoci-galbeni
  • zglăvocilor-galbeni
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galben (adj.) galbăn galbân galbin

  • 1. De culoarea aurului, a lămâii etc.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: gălbior (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri! GALACTION, O. I 349.
      surse: DLRLC
    • Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290.
      surse: DLRLC
    • De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170.
        surse: DLRLC
      • A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102.
        surse: DLRLC
      • Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie (și) substantivat neutru A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: palid 4 exemple
      exemple
      • Era galben la față de mânie.
        surse: DLRLC
      • Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de nesomn. DUMITRIU, P. F. 32.
        surse: DLRLC
      • Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283.
        surse: DLRLC
      • Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28.
        surse: DLRLC
    • 1.6. Despre părul oamenilor:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blond
    • 1.7. Despre părul sau culoarea cailor:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șarg un exemplu
      exemple
      • Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și rămase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

galben (culoare) galbin

  • 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66.
      surse: DLRLC
    • S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură.
        surse: DEX '09
      • 1.1.2. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.3. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui.
        surse: DEX '09
      • 1.1.4. Galben de alizarină = materie colorantă întrebuințată în industria textilă.
        surse: DLRLC
      • 1.1.5. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabricarea unor coloranți.
        surse: DLRLC

etimologie:

galben (monedă) galbin

  • 1. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: gălbenaș gălbior (monedă) 3 exemple
    exemple
    • Vestit era odată lăutarul! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori cu galbeni fu umplută Și-n loc de vin, cu aur plin paharul! IOSIF, P. 28.
      surse: DLRLC
    • De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gît purta o salbă de galbeni. CREANGĂ, P. 291.
      surse: DLRLC
    • De primești, îți dau doi galbeni pe chila de grîu, pe loc. ALECSANDRI, T. I 348.
      surse: DLRLC

etimologie:

scai-galben

etimologie:

zglăvoc-galben

etimologie: