13 definiții pentru galben (culoare) galbin

galben, ~ă [At: TETRAEV. (1574), 245 / V: (reg) ~băn, ~bân, ~bin / Pl: ~i, ~e / E: ml galbinus] 1 a De culoarea aurului, a lămâii, a mălaiului. 2 a (Îc) ~ deschis sau ~pal Gălbui. 3 a (Îc) ~ închis De o nuanță galbenă (1) mai întunecată. 4 a (Pop; îs) ~ ca șofranul De o nuanță galbenă (1) intensă, aproape strălucitoare. 5 a (Îc) ~ verzui De o nuanță galbenă (1) care bate înspre verde-deschis. 6 sn Culoare fundamentală a spectrului solar, situat între portocaliu și verde. 7 av (Îe) A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor A-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. 8 a (D. culoarea feței unei persoane sau d. părțile corpului; pex; d. oameni) Palid. 9 a (Îe) ~ de spaimă Care s-a făcut (brusc) palid din cauza unei spaime puternice. 10-11 a (Îe) A se face sau a fi ~ ca ceara (sau ca turta de ceară sau ca lămâia) A se face sau a fi palid din cauza unei boli sau a unei emoții. 12 a (Îc) Friguri ~e Boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, care se caracterizează prin febră și colorarea pielii în galben (2). 13 a (Irn; îe) ~ de gras Foarte slab și palid Si: străveziu Cf vânăt. 14 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galben-brună a pielii. 15 a (D. părul oamenilor) Blond Si: (pop) bălan, plăvit. 16 a (D. părul sau culoarea cailor) Șarg. 17 smf Animal domestic cu părul șarg. 18 sm (Pex; reg) Cal șarg. 19 sm (Pop; în basme; ic) ~-de-soare Cal năzdrăvan. 20 Colorant, pigment galben (1). 21 sn (Prin metonimie; adesea precedat de prepozițiile „pe”, „în”, „cu”) Pe, în sau cu o haină, pânză, lucru etc. de culoare galbenă (1). 22 sn (Chm; îc) ~ de cadmiu Sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. 23 sn (Chm; îc) ~ de crom Pigment galben (1) folosit pentru obținerea verdelui. 24 sn (Chm; îc) ~ de anilină Paraaminoazobenzen. 25 sm Monedă de aur, de valori variabile. 26 sm (Spc; după țara de origine; îc) ~ venetic Galben (25) de Veneția. 27 sm (Spc; îc) ~ împărătesc Galben (25) austriac. 28 sm (Spc; îc) ~ olandez Galben (25) de Olanda. 29 sf (Îc) ~ă de Odobești Specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. 30 sf, sn (Îac) Vin obținut din galbenă (29) de Odobești. 31 sfp (Reg) Corcodușe. 32 a (Bot; îc) Lemn ~ Drăcilă (Berberis vulgaris). 33 smp (Înv) Impozit perceput în galbeni în țările române în sec. XVII. corectată

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., s. n., s. m., s. f. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii etc. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună. ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = soi de viță-de-vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., s. n., s. m.] – Lat. galbinus.

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii[1] etc. ◊ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuințată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în țările românești. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus. modificată

  1. În original, probabil incorect a lămâiei. cata

GÁLBEN1 s. n. Una dintre culorile spectrului solar, situată între portocaliu și verde. Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66. S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55. ◊ Galben de alizarină = materie colorantă întrebuințată în industria textilă. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabricarea unor coloranți. Galben de crom = cromat de plumb, folosit ca pigment la prepararea vopselelor.

gálben3 (substanță, colorant, pigment) s. n.

GÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. * A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea amețeli. /<lat. galbinus

galben a. 1. de coloarea soarelui sau a lămâii: galben ca făclia de galbenă ceară AL.; 2. galben la față, palid. [Lat. GALBINUS]. ║ n. coloarea galbenă. ║ m. 1. monedă de aur în valoare de 11 lei și 75 bani: galbeni împărătești adică austriaci. (V. ughiu, venetic) (lit. monedă galbenă); 2. cal galben: călare pe galbenul POP.

gálben, -ă adj. (lat. gálbinus, gălbiŭ, d. galbus, galben verziŭ, rudă cu flavus, blond, fulvus, roșcat, și vsl. plavĭnŭ, galben; fr. jaune, din falne. V. plávan). De coloarea gălbenușuluĭ, între portocaliŭ și verde: ceara, auru, lămîĭa aŭ o coloare galbenă. Palid: om galben de frică. S. m. O monetă austriacă de aur în valoare de 11 francĭ și 75 de banĭ (37 de leĭ vechĭ. V. florin). S. n. Coloarea galbenă. Frigurĭ galbene, o boală gastro-intestinală foarte gravă care îngălbenește pelea. – În est galbăn, pl. -enĭ, -ene, pop. galbîn, pl. -inĭ, -ine.

GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

GÁLBIN, -Ă adj., subst. v. galben.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GALBEN. Subst. Galben, culoare galbenă; portocaliu. Îngălbenire; aurire; gălbeneală (pop.), gălbejeală (pop.), gălbinare (rar), paliditate, paloare; pălire, ofilire, vestejire. Blond, blondin. Adj. Galben, de culoare galbenă, de culoarea aurului (cerii, lămîii, șofranului etc.), chihlimbariu, limoniu (înv.), șofraniu, untdelemniu, năutiu (înv.), nisipiu (rar), gălbui, gălbeniu (rar), gălburiu, gălbiu (pop.), gălbior (dim., pop.), gălbenaș (pop.), gălbejit (pop.), gălbejos, gălbinoi, gălbinicios (pop.), gălbenatic (rar), gălbenel (pop.); pal, palid, spelb (pop.); îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), galfăd (reg.); ofilit, veștejit, pălit; auriu (fig.), aurit (fig.), de aur (fig.), aurel (rar), înaurit (pop.); portocaliu, oranj (livr.). Galben-deschis, samaniu (rar), șarg; galben-roșiatic, piersiciu (rar); galben-verzui, kaki, oliv, tutuniu. Blond, blondin, plăviu (înv. și reg.), plăvan (pop.), plâviț (pop.), plăvai (pop.), băl (reg.), bălai, bălan, bălăior (dim.), bălănel, bălănuț, bălăuc (reg.), bălăuț (reg.). Vb. A (se) îngălbeni, a se gălbeni (înv. și pop.), a se face galben, a deveni galben; a auri (fig.), a înauri (rar); a se gălbeji (pop.), a deveni palid; a păli, a se ofili, a se veșteji. V. cafeniu, ofilire.

Intrare: galben (culoare)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galben galbenul
plural
genitiv-dativ singular galben galbenului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galbin galbinul
plural
genitiv-dativ singular galbin galbinului
plural
vocativ singular
plural

galben (culoare) galbin

  • 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66.
      surse: DLRLC
    • S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură.
        surse: DEX '09
      • 1.1.2. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.3. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui.
        surse: DEX '09
      • 1.1.4. Galben de alizarină = materie colorantă întrebuințată în industria textilă.
        surse: DLRLC
      • 1.1.5. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabricarea unor coloranți.
        surse: DLRLC

etimologie: